Cetăţenii români cu domiciliul în România, care au plecat din ţară şi nu şi-au clarificat rezidenţa fiscală, pot fi subiectul dublei impuneri, dacă nu se conformează cu procedurile necesare la organul fiscal competent, reiese dintr-o analiză realizată de Departamenul de asistenţă fiscală şi juridică al companiei EY România. 
“Persoanele care nu-şi declară venitul global până la 25 mai, pot primi notificări de la organele fiscale, pe baza datelor obţinute prin schimbul de informaţii cu statele membre sau ţările din afara Uniunii Europene. Cel puţin câteva mii, posibil şi zeci de mii de persoane, pot fi în această situaţie, iar cetăţenii români cu domiciliul în România care au plecat din ţară şi nu şi-au clarificat rezidenţa fiscală pot fi subiectul dublei impuneri, dacă nu se conformează cu procedurile necesare la organul fiscal competent. Acelaşi risc există şi în cazul cetăţenilor străini care au avut statut de rezidenţi fiscali în România, dar nu s-au scos din evidenţele fiscale la plecarea din ţară pentru o perioadă mai mare de 183 de zile”, apreciază EY.
În condiţiile globalizării şi extinderii tranzacţiilor transfrontaliere, schimbul de informaţii a devenit o necesitate, fiind o măsură impusă şi acceptată atât în Uniunea Europeană, cât şi în relaţia cu statele din afara Uniunii Europene, pentru combaterea evaziunii fiscale. Codul de Procedură Fiscală, spune analiza, asigură o mai mare transparenţă administraţiilor fiscale asupra situaţiei persoanelor fizice.
“Situaţia veniturilor din salarii, remuneraţiile administratorilor, produsele de asigurări de viaţă, situaţia conturilor financiare, veniturile din pensii, informaţia despre bunurile imobile şi veniturile din înstrăinarea acestora este astfel accesibilă organelor fiscale din fiecare ţară membră UE. Cu toate acestea, există câteva situaţii în care contribuabilii nu pot să se conformeze procedurilor declarative anuale datorită lipsei de documente justificative, întrucât, în anumite state, anul fiscal nu corespunde cu cel calendaristic. Un astfel de caz este întâlnit de persoanele fizice care obţin venituri în Marea Britanie, unde veniturile obţinute anual sunt raportate în două declaraţii anuale (de ex. anul calendaristic 2016 este acoperit de două declaraţii fiscale din Marea Britanie: aprilie 2015 – aprilie 2016, respectiv aprilie 2016 – aprilie 2017, cu termen de înregistrare mult după termenul anual din România)”, se arată în studiul EY.
Astfel, multe persoane rezidente fiscal în România preferă să nu depună declaraţiile de venit anuale şi în ţara noastră pentru a evita emiterea unor decizii de impunere eronate ce nu pot fi contestate în timp util.
