Agnès Sorel, a fost considerată una dintre cele mai frumoase femei ale epocii sale. Și tocmai de aceea nu-i de mirare că a reușit să cucerească inima celui mai puternic suveran al vremii, regele francez Carol VII. Recunoscută oficial drept „amantă regală”, prezența ei în palatul și patul regelui încălca orice regulă matrimonială și morală, stârnind mânia Bisericii Catolice. Și nu doar a Bisericii. Viața ei scurtă a fost una înconjurată de lux și de plăceri căreia însă, o moarte misterioasă i-a adăugat o aură de legendă.
Frumoasa, frumoaselor
Agnès s-a născut în 1422 într-o familie nobiliară din Fromenteau (în Turenia) de unde, foarte de tânără, ajunge doamnă de onoare a Isabelei de Lorena, soția regelui René I de Neapole. La vârsta de 21 de ani, l-a întâlnit pentru prima dată pe regele Carol al VII – lea, care s-a îndrăgostit nebunește de ea, lucru firesc dacă ținem seama că tânăra doamnă era numită „frumoasa frumoaselor”. 
Carol VII era un bărbat șters, timid, într-atât de complexat de statura lui minionă încât purta pantofi cu tocuri foarte înalte, pentru a părea mai impunător. Se spune că în clipa în care a văzut ochii albaștri de o frumusețe ireală ai lui Agnès Sorel, regele aproape că a leșinat de emoție…și n-a mai putut dormi câteva nopți, până când a revăzut-o.
Curând, tânăra Agnès a devenit doamnă de onoare a Mariei de Anjou, soția regelui, și la fel de curând metresa acestuia, instalată în castelul Loches, care i-a fost dăruit ca „reședință privată”.
Se spune că, în pofida tinereții sale, Agnès avea o înțelepciune și o pricepere în problemele de stat deosebite. Ajutându-l pe Carol să-și regăsească încrederea în sine, ea l-a sfătuit să se înconjoare de sfetnici pricepuți și de militari viteji și destoinici și să ia, mereu, cele mai bune decizii posibile. Motiv pentru care, suveranul avea să rămână în istorie sub numele de „Carol cel bine slujit”.
Agnès i-a născut regelui trei fiice: Marie de France, Charlotte de France și Jeanne de France (fiul Charlottei avea să se căsătorească peste ani, cu Diane de Poitiers, ea însăși o celebră amantă). În timp ce era însărcinată cu al patrulea copil, a plecat la Chinon pentru a fi alături de Carol, aflat într-o campania militară. Acolo, s-a îmbolnăvit brusc și a murit la vârsta de 28 de ani (în 1450). În timp ce oficial cauza decesului a fost dizenterie, șoaptele și zvonurile care se răspândeau cu repeziciune, sugerau cu totul altceva.
Prea multă frumusețe, dăunează sănătății…
Se pare că prezența tinerei metrese, pe lângă faptul că sfida regulile unei morale destul de laxe de altfel, mai exercita asupra curții regale și o influență copleșitoare, toți fiind realmente fascinați de farmecul ei. Inclusiv în materie de „modă” stilul ei îndrăzneț s-a impus și a fost imitat din răsputeri. Agnès își pensa sprâncenele, își vopsea genele cu cărbune, pentru a le accentua lungimea și își strângea parul în sus, în vârful capului, spre a sublinia frumusețea angelică a chipului ei. Trenele rochiilor sale erau lungi de peste șapte metri și permanent câțiva paji o însoțeau oriunde mergea, spre a le ține ridicate.
Vrăjit până în adâncul sufletului, Carol o copleșea cu daruri. Fiecare dintre cele trei fiice ale lor a primit câte un superb castel, încă de la naștere. Influența profundă pe care frumoasa din Turenia a avut-o asupra regelui s-a văzut și în faptul că, după moartea ei, deși și-a luat o altă amantă, pe Antoinette de Maignelais, Carol s-a retras tot mai mult în singurătate și melancolie.
Faima de care se bucura Agnes la curte i-a atras mulți dușmani, cel mai puternic fiind fiul regelui, viitorul Ludovic al XI lea. 
Încă din anul 1450, când a murit Agnès, s-a răspândit zvonul că fusese otrăvită. Iar acest zvon s-a perpetuat de-a lungul istoriei, întărit de numeroasele mărturii ale cronicarilor și curtenilor care i-au fost contemporani.
Astăzi se știe că, după o călătorie lungă și dificilă, desfășurată pe timp de iarnă, în februarie, Agnès a născut prematur, la Jumièges, un copil plăpând, care nu a supraviețuit prea mult venirii sale pe lume. La puțină vreme după naștere, tânăra mamă a început să se plângă de puternice dureri de stomac și a murit în câteva zile. Oficial, decesul ei a fost pus pe seama unei „inflamații a intestinelor” un diagnostic ciudat astăzi, dar care era enunțat frecvent de medicii epocii.
Dispariția ei neașteptată a fost pusă curând pe seama lui Jacques Coeur, atotputernicul ministru de finanțe al regelui și cel mai bogat om din Franța. Se pare că, implicat în fraude masive, Coeur fusese șantajat de moștenitorul tronului, care știindu-l un apropiat al metresei, îi ceruse să o otrăvească. 
Implicarea lui Coeur în moartea frumoasei amante pare să fie întărită de faptul că, peste nici un an, el va fi arestat din porunca regelui Carol VII și torturat, pentru a mărturisi crima comisă. Nerezistând chinurilor la care a fost supus, a mărturisit că a ucis-o pe Sorel, precum și multe alte crime, fiind condamnat la moarte în 1453. Reușind să evadeze din închisoarea de la Poitiers, Coeur s-a refugiat la curtea papala din Roma de unde va pleca pe Insula Chios. Aici, va muri în noiembrie 1456, ducând în mormânt taina morții frumoasei Agnès .
Să nu strivim corola de mister a lumii !
În 2005, o echipă de istorici și arheologi francezi s-au angajat să dezlege în sfârșit misterul morții ei. Exhumându-i osemintele și examinându-le cu ajutorul celor mai moderne tehnici de investigație medico-legală, la Universitatea din Lille, omul de știință Philippe Charlier, a stabilit drept cauză a decesului otrăvirea cu mercur. În acele vremuri însă, mercurul era folosit în numeroase preparate cosmetice sau în tratamente împotriva viermilor putând cauza, în egală măsură, decesul favoritei. Deci, misterul – ucisă de Coeur sau de grija pentru propria-i frumusețe – a rămas neelucidat. 
În același timp, în ineditul proiect s-a implicat și Institutul pentru Cercetări Criminalistice din cadrul Jandarmeriei Franceze de la Rosny-sous Bois, care a realizat profilul genetic al lui Agnès Sorel și o imagine tridimensională a chipului ei. Odată examinările încheiate, osemintele frumoasei Agnès au fost reînhumate în Biserica Saint Ours de lângă castelul Loches, unde vor rămâne pentru totdeauna, potrivit ultimei dorințe a celebrei „amante regale”.
M.V.
Referințe:
Istoria Franței – Jaques Madaule (Editura politică, 1973, București)
Amante și regine – Benedetta Craveri (Editura Curtea Veche, 2009, București)
Foto: wikimedia
