În luna iunie, numită popular „cireşar”, a şasea din an, sunt mai multe sărbători, de care sunt legate numeroase credinţe populare. Pe 21 iunie este solstiţiul de vară şi Ziua Soarelui, pe 24 iunie este Ziua Sfântului Ioan Botezătorul şi Sânzienele, iar pe 29 iunie sunt sărbătoriţi Sfinţii Petru şi Pavel.
Denumirea de iunie vine din latinescul Iunius, de la zeiţa Iuno, soţia lui Jupiter şi ocrotitoarea femeilor măritate. Cele mai multe nunţi se făceau în luna iunie.
Miercuri, 21 iunie, este solstiţiul de vară în emisfera nordică, adică va fi cea mai lungă zi din 2017. De la acest moment, ziua se scurtează, devenind egală cu noaptea, la echinocţiul de toamnă.
De momentul solstițiului de vară este legat și un ritual de transformare a unei bijuterii din aur în talisman norocos. Se folosește orice fel de obiect din aur, indiferent dacă este un inel, o monedă sau un pandativ.
Cu o zi înainte de solstițiu, bijuteria este pusă într-un vas rezistent la foc, plin cu ierburi uscate (cimbru, rozmarin, salvie, lavandă, mușețel, sunătoare), care reprezintă elementul pământ.
În zorii zilei solstițiului de vară, se scoate obiectul de aur dintre ierburi și se pune într-un vas cu apă curată, apoi, se trece prin flacăra unei lumânări galbene sau aurii. Astfel, bijuteria este purificată cu elementul focului. Cu flacăra de la lumânare, se dă foc ierburilor uscate din vas, lăsându-le să ardă și să-și împrăștie aromele.
De la mijlocul zilei și până la apus, se lasă obiectul de aur într-un loc sigur afară, astfel încât să fie sub lumina soarelui. Seara, țineți strâns bijuteria într-o mână, închideți ochii și concentrați-vă asupra dorinței cele mai arzătoare, apoi pronunțați dorința cu glas tare, de 3 ori.
La final, se recită: „Fii vrăjit și legat, cu noroc, dragoste și lumină; belșugul să se reverse și energiile să străluce. Așa să fie”.
24 iunie: Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul şi Sânzienele
Noaptea de Sânziene — cum este denumită în folclorul românesc — a devenit o serbare populară, cu caracter tradițional. Pentru țărani, această zi este foarte importantă pentru prognoza vremii. În credința populară, se consideră că dacă plouă de Sf. Ioan Botezătorul (Sânziene) sau după, este de rău augur deoarece următoarele 40 de zile va ploua neîncetat, iar recolta de grâu, alune de pădure și salată va fi distrusă.
Din timpuri străvechi, semnul cercului a fost considerat de o importanță copleșitoare, crezându-se că el are forțe magice. Inelele, coroanele, brățările, colierele, centurile, cununile, ghirlandele nu întâmplător au forma de cerc, ci pentru ca acest simbol magic să-i apere pe purtătorii lor de forțele răului, care nu pot să treacă peste această graniță imaginară fără sfârșit sau început. În filosofie, cercul reprezentă nesfârșitul, infinitul.
Tradiția dansurilor populare (existente în toată Europa), în care oamenii se țin de mână sau pe după umeri, alcătuind un cerc închis (de tipul horei), are aceeași semnificație. De asemenea, cu ocazia solstițiului de vară sunt organizate festivaluri dedicate focului și apei.
Sânzienele se sărbătoresc în fiecare an pe 24 iunie şi sunt cunoscute în mitologia românească drept zânele rele din clasa ielelor, sinonime cu Drăgaicele. Sânzienele sunt deținătoare ale unor puteri magice. Ele investesc plantele şi mai ales florile ce le poartă numele cu proprietati magice, făcându-le apte pentru a veni în ajutorul celor care îşi doresc iubirea.
Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă și dansează, împart rod holdelor, tămăduiesc bolnavii și apără semănăturile de grindină.
Cei mai importanți propovăduitori ai credinței creștine, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, sunt sărbătoriţi la data de 29 iunie. În jurul sărbătorii se păstrează o mulțime de tradiţii şi de obiceiuri, transmise din generaţie în generaţie.
Apostolii Petru şi Pavel sunt pomeniţi împreună pentru că au fost martirizaţi în ziua de 29 iunie a anului 67.
În tradiţia românească, sărbătoarea Sfinţilor Apostoli este cunoscută sub numele de Sânpetru de vară. Aceasta marchează miezul verii agrare şi începutul secerişului.
Sânpetru este un personaj îndrăgit în povestirile şi în snoavele populare. În vremuri îndepărtate, când oamenii erau mai religioşi, Sânpetru de vară mergea pe pământ fie singur, fie însoţit de Dumnezeu, era îmbrăcat în straie ţărăneşti, fiind preocupat ca orice gospodar de creşterea vitelor şi, mai ales de pescuit.
Sânpetru este un bun sfetnic al lui Dumnezeu, care-l consultă în luarea unor decizii. De aceea, Dumnezeu i-a încredinţat porţile şi cheile Raiului, spune tradiţia.
Acolo, fiind stăpân peste cămările cereşti, Sfântul Petre hrăneşte animalele sălbatice, mai ales lupii, dar fierbe şi grindina, care se topeşte în bucăţele mici şi nu mai este atât de periculoasă.
Din această zi, cucul şi privighetorile nu mai cântă.
În tradiţia populară, până în această zi nu se scutură merii; se crede că, dacă se respectă această datină, sunt ocrotite ogoarele de căderea grindinei.
Tot acum, Sânpetru pocneşte din bici, iar scânteile care apar cu acest prilej se transformă în licurici, care-i călăuzesc pe călătorii rătăciţi pe drumuri de munte sau în pădure.
Pentru sporul casei şi pentru sănătate, se respectă tradiţia Moşilor de Sânpetru şi se sfinţesc la biserică pachete cu colaci, lumânări, mere dulci şi mere acrişoare; apoi, aceste ofrande se împart oamenilor săraci.
Oamenii pistruiaţi trebuie să se spele pe faţă cu apă la miezul nopţii, când cântă cocoşul; tradiţia spune că respectând acest ritual, pistruii nu se mai înmulţesc .
Dacă tună şi fulgeră în ziua Sfinţilor Apostoli, nucile şi alunele vor fi viermănoase.
