Sânzienele, sărbătoarea soarelui și a verii

Sânzienele, sărbătoarea soarelui și a verii

Creştinii ortodocşi sărbătoresc pe 24 iunie Naşterea Sfântului Ioan Botezatorul, zi care se regăsește în calendarul popular sub denumirea de Sânziene.

Sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezatorul, se pare a fost instituită de Biserică, spre a înlocui sărbătorile păgâne, cu caracter agricol din perioada solstițiului de vara (22-23 iunie).

Cu toate acestea, Sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul are și un temei biblic, pentru că evenimentul amintit este consemnat de Sfântul Evanghelist Luca în Evanghelia Sa. Nașterea aceasta a avut loc cu șase luni înainte de cea a Domnului Iisus Hristos. Sărbătoarea apare atestată documentar în secolele IV-V, când se fixează definitiv și data Crăciunului.

Sărbătoarea Sânzienelor îşi are originea într-un străvechi cult solar şi se mai numeşte în unele locuri Drăgaica, „Cap de vară” sau „Amuţitul cucului”. Această pasăre cântă doar trei luni pe an, de la echinocţiu de primăvară (în jurul datei de 21 martie) până la solstiţiul de vară (în jur de 21 – 22 iunie) sau la Sânziene, pe 24 iunie. Se spune în popor că, dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, înseamnă că vara va fi secetoasă.

Numele „Sânziene” se referă la trei elemente strâns legate între ele. „Primul se referă la zânele, de obicei bune, zâne extrem de harnice în noaptea de 23 spre 24 iunie, adică noaptea Sânzienelor; al doilea este reprezentat de florile galbene ce înfloresc în preajma zilei de 24 iunie, flori având importante atribute magice, fiind substitute vegetale ale zânelor cu acelaşi nume. Ultimul element vizează chiar sărbătoarea de pe 24 iunie, sărbătoare numită, mai ales în sudul României, „Drăgaica”.

Imaginația populară a închipuit Sânzienele ca pe nişte fete foarte frumoase, care trăiesc îndeobşte prin păduri sau pe câmpii, fiind reprezentate cel mai adesea dansând. Ele sunt socotite zâne ale câmpului, dând puteri deosebite florilor şi buruienilor, astfel încât acestea, în preajma sărbătorii de pe 24 iunie, devin plante de leac. Nu întâmplător, după sărbătoarea Sânzienelor, toate plantele dau îndărăt, adică nu mai cresc deloc.

Ziua de Sânziene este considerată sfântă: nimeni nu are voie să lucreze în această zi, când soarele joacă pe cer sau stă în loc la amiază. De această zi sunt legate diverse obiceiuri, dar cele mai importante sunt cele dedicate dragostei.

De Sanziene au loc bâlciuri și iarmaroace. Acestea erau în trecut un bun prilej pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei. Printre cele mai renumite târguri se numără cele de la Buzău, Focșani, Câmpulung Muscel, Buda (Vrancea), Ipătești, Cărbunești (Olt), Pitești (Argeș), Giurgeni (Ialomița) și, cel mai cunoscut, Târgul de Fete de pe Muntele Găina, din județul Alba.

crestinortodox.ro, wikipedia.ro

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*