Paparudele din Nireș au adus ploaia!

Paparudele din Nireș au adus ploaia!

Sătenii din Nireș, comuna Mica, au avut parte duminică, 2 iulie, de un spectacol pe cinste în care rolul principal a revenit paparudelor. Obiceiul paparudelor, reînviat în ultimii ani și perpetuat prin grija Primăriei Mica, a primarului Tiberiu Zelencz, constituie un bun prilej de socializare și destindere pentru toată lumea, alături de localnici fiind mereu prezenți și curioșii sosiți din zona Dej-Gherla.

După spectacolul plin de umor oferit de alaiul paparudelor, cei prezenți au avut parte de un spectacol divers, la realizarea căruia și-au dat concursul: Alex de la Orăștie, Gavril Ciciovan, Maria și Petre Botiș, taraful lui Tony Oprea, dansatorii ansamblurilor „Mugurii Mintiului” și „Arvalányhaj” (Unguraș), Garage Band, Trupa „No limit” și alți artiști din zonă.

Chiar dacă de-a lungul anilor scenariul „Paparudelor din Nireș” a suferit unele mici modificări, sărbătoarea în sine rămâne una din atracțiile comunei Mica și, alături de „Înstruțatul boului” din satul Mănăstirea, un mod de a conserva și transmite generațiilor mai tinere, fabulosul tezaur de obiceiuri și tradiții populare specifice Văii Someșurilor.

Paparuda este denumirea cea mai răspândită a ritului magic de provocarea a ploii, practicat pe timp de secetă. De origine păgână, numele de „Paparudă” derivă din cel al zeiţei slave Perperuna, zeiță agrară a fertilității.

În secolele XVIII și XIX obiceiul era practicat în a treia joi după Rusalii, dar și în zilele de vară, după o secetă prelungită. Tot așa, pe vremuri era jucat de fete tinere, mai rar și de băieți, care formau un alai ce cutreiera ulițele satului în care avea loc ritualul.
Alaiul, alcătuit dintr-un număr variabil de personaje, dintre care cel puțin una-două trebuie să fie mascate și înfășurate în frunze și ghirlande de boz (brusture, fag, stejar, alun). Gluga de boz era legată deasupra capului cu cotoarele în sus și acoperea tot corpul ca un con de verdeață. Rămurelele erau împestrițate cu panglici roșii. Cortegiul umbla prin sat de la o casă la alta, și în curte, însoțitoarele cântau un cântec ritual, bătând din palme, în timp ce paparuda se prindea într-un dans săltăreț invocând onomatopeic ploaia prin bătăi din palme, prin plesnetul degetelor, prin răpăitul tobelor improvizate din tigăi, dar mai ales prin ritmul și conținutul textului magic:
„Paparudă-rudă, / vino de ne udă / cu galeata-leata / peste toată ceata; / cu ciubărul-bărul / peste tot poporul. / Dă-ne Doamne, cheile / să descuiem cerurile / să pornească ploile, / să curgă șiroaiele / să umple pâraiele”.

În timpul jocului sau după terminarea lui era obligatorie udarea cu apă a paparudei (sau paparudelor), ori a întregului alai. După ce au terminat cu mersul prin sat, paparudele merg la o apă curgătoare, aprind paie pe apă, apoi își aruncă pe apă și veșmintele din frunze.

Iar dacă ați avut îndoieli privind eficiența rugilor înălțate de paparude, ploile de vară ce au urmat acestui ritual, cu certitudine le-au spulberat pe toate!

foto: Tiberiu Zelencz

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*