Duminică se împlinesc 15 ani de la înscăunarea celui de-al 9-lea Episcop eparhial de Cluj-Gherla, PS  Florentin Crihălmeanu

Duminică se împlinesc 15 ani de la înscăunarea celui de-al 9-lea Episcop eparhial de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihălmeanu

Duminică, 6 august, Biserica, atât cea de rit latin, cât şi de rit bizantin, celebrează „Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Isus Hristos”. În această zi, în Catedrala Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla se va celebra Sfânta Liturghie Arhierească solemnă (de la ora 10:30), cu ocazia aniversării Hramului sfântului locaş de pe B-dul Eroilor nr. 10, Cluj-Napoca.

Un motiv de bucurie şi recunoştinţă adusă lui Dumnezeu, în această sărbătoare de 6 august 2017, este şi împlinirea a 15 ani de la înscăunarea celui de-al 9-lea Episcop eparhial, Preasfinţia Sa Florentin Crihălmeanu. În 18 iulie 2002, prin Bula Pascendi Dominici gregis, Sfântul Scaun l-a numit în funcţia de Eparh al Eparhiei de Cluj-Gherla. La 6 august 2002 a avut loc întronizarea, la Catedrala „Schimbarea la Faţă” din Cluj-Napoca. Ceremonia de înscăunare a avut loc în cadrul unei Liturghii festive celebrate de ÎPS Arhiepiscop şi Mitropolit Lucian Mureşan. Evenimentul s-a desfăşurat în prezenţa Nunţiului Apostolic şi a Corului Episcopal Catolic din România, a unei delegaţii a Secretariatului pentru Culte din cadrul Guvernului României, precum şi a unor distinşi oaspeţi. Semnificativă a fost prezenţa Episcopului ortodox din acea vreme, viitor Mitropolit, ÎPS Bartolomeu Anania, marcând un nou început în relaţia de colaborare dintre cele două Biserici, Ortodoxă şi Greco-Catolică, la Cluj.

Urmând modelul primului cardinal român, ÎPS Iuliu Hossu, a doua zi, noul episcop greco-catolic a adresat prima sa Scrisoare Pastorală credincioşilor pe care i-a primit spre păstorire. Cităm din acest document un fragment reprezentativ pentru definirea misiunii episcopale: „«Cel ce este capul poporului, trebuie în primul rând să-şi dea seama că este slujitorul celor mulţi – scria Sfântul Augustin unui episcop în ziua hirotonirii sale – să nu te ruşinezi să fii slujitorul celor mulţi, pentru că Domnul Domnilor nu s-a ruşinat să fie slujitorul nostru»”.
Episcopatul este o slujire a lui Dumnezeu prin aproapele, o slujire a aproapelui, după modelul slujirii Mântuitorului Isus Hristos, o slujire ce caută mereu să împlinească Voinţa lui Dumnezeu-Tatăl, aceea de mântuire a sufletelor. O slujire care dincolo de orice virtute sau capacitate umană trebuie fundamentată mai presus de toate pe iubire faţă de cei încredinţaţi spre arhipăstorire, aceia pe care Hristos i-a iubit: «Simone, Fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?» întreabă Hristos pe Simon Petru, corifeul Apostolilor. Iar Petru răspunde afirmativ. Hristos, atunci îi conferă misiunea: «Păstoreşte oile Mele!» (In. 21,15-17). Cu alte cuvinte, semnul concret al iubirii faţă de Hristos trebuie să se manifeste în păstorirea oilor lui Hristos.

Sfântul Ioan Gură de Aur, în Tratatul despre Preoţie, explică: Hristos ar fi putut să-i ceară lui Petru «Dacă Mă iubeşti ţine post, culcă-te pe pământul gol, priveghează îndelung, vino în ajutorul celor nedreptăţiţi ….». Hristos i-a spus, însă, lui Petru doar atât: «Paşte oile mele», evidenţiind supremaţia şi măreţia acestei păstoriri.

Isus îl întreabă a treia oară pe Petru: «Mă iubeşti?», nu pentru că nu ar şti că este iubit de Petru, ci pentru a-i cere lui Petru iubirea totală, iubirea perfectă. Isus nu doreşte doar un prieten şi un discipol iubitor, ci doreşte ca acela pe care-l va lăsa în fruntea Bisericii Sale să se identifice total cu misiunea Sa, acea misiune pe care Fiul a primit-o de la Tatăl, «de a servi şi a-şi da viaţa pentru cei mulţi”, din iubire pentru aceia pe care Tatăl i-a încredinţat spre mântuire. O iubire care merge până la sacrificiul suprem – moartea pe cruce. Iată cât este de mare demnitatea slujirii episcopale! Iată cât este de mare iubirea pe care Isus o cere acelora rânduiţi să-i păstorească turma!”.

Amintind cuvintele lui Isus: “Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele şi până la sfârşitul veacurilor” (M 28,20), Preasfinţia Sa invită, la ceas aniversar, toţi credincioşii, „să contemple strălucirea luminii lui Hristos pentru a se face părtaşi la dumnezeirea Lui”, menţionând că „aceasta este o realitate pe care o putem trăi, deoarece, în Biserică suntem pe Tabor în prezenţa lui Isus. Mai mult, noi nu trebuie să cerem să se facă trei colibe, deoarece avem una, o singură casă care ne cuprinde pe toţi, avem Biserica!”.

Hramul Bisericii clujene „Schimbarea la Faţă a Domnului” a fost stabilit încă de la ctitorirea acesteia, de către Ordinul Franciscanilor minoriţi conventuali, în 1779, după cum atestă şi pictura din absidă. După anul 1918, numărul greco-catolicilor din Cluj a crescut, şi ca urmare a unui memoriu înaintat Sfântului Scaun Apostolic al Romei de către Mitropolitul Blajului, în 29 aprilie 1926, Papa Pius al XI-lea a donat biserica, împreună cu toate bunurile ei, Mitropoliei de Alba-Iulia şi Făgăraş, care în 8 noiembrie 1926 le-a preluat în administrare. După câţiva ani, prin Constituţia «Sollemni Conventione» din 5 iunie 1930, sediul episcopal s-a mutat de la Gherla la Cluj, iar biserica a fost ridicată la rangul de biserică catedrală.

După ce, între 1930-1948, pe tronul arhieresc al Catedralei a stat Episcopul Iuliu Hossu, primul Cardinal al neamului românesc şi mărturisitor al credinţei în închisoare şi în domiciliu forţat până la moartea sa din 1970, de pe acelaşi tron a păstorit mai apoi, între 1990-2002, Înalt Preasfinţitul George Guţiu, de asemenea mărturisitor al credinţei în închisoare (vreme de 14 ani) şi deschizător de drumuri pentru Biserica în libertate, după căderea regimului comunist.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*