Secretarul de Stat Vicențiu Știr, își dorește ca partener de dialog, un cetățean educat şi informat

Domnule Vicențiu Știr, ce credeți că știu sau nu știu dejenii despre dumneavoastră?

Cred că mare parte dintre dejeni au luat cunoștință de existența mea abia în 2016, cu prilejul alegerilor locale, când am candidat pentru funcția de primar din partea ALDE. Mă refer la un număr suficient de mare de cetățeni, a căror percepție te poate plasa în atenția publică sau poate genera o anumită curiozitate în legătură cu cine ești, ce vrei și ce ai putea face. Pe parte profesională, a educației și formării mele, a familiei sau a afacerii pe care o administrez, lucrurile sunt cunoscute și cât se poate de transparente.
Se găsesc în CV-ul meu și sunt publice. Ceea ce nu știu cetățenii din Dej despre mine ține, cred eu, mai degrabă de motivațiile mele: politice, antreprenoriale, morale etc. Și asta deoarece, oamenii se raportează îndeosebi la așteptările lor legate de politicieni, care politician poate fi și Vicențiu Știr. Întrebările pe care și le pun sunt simple și nu vizează neapărat aspecte de mare profunzime. După „cine ești ?” urmează „cum mă reprezinți?” și apoi „ce poți face pentru mine?”

Prin urmare, cetățenii vor să știe în ce măsură poți fi vocea lor și dacă vocea lor poate deveni astfel mai puternică?

În principiu, da. Pentru cei de stânga dacă tu ești de dreapta nu prezinți nici un interes, și invers. Relația fiecăruia dintre noi cu o anumită ideologie e foarte subtilă și adesea irațională. De aceea răspunsul meu este unul nuanțat. Atât pentru cei care așteaptă ceva de la mine, cât și pentru cei care doresc să știe ceva mai mult despre mine, pot spune doar că: acțiunile mele mă definesc întrutotul. Sunt singurele care dovedesc, care pot dovedi, cât sunt de serios, pragmatic, voluntar, solidar empatic și responsabil în legătură cu nevoile oamenilor.

Începând cu data de 6 iunie 2017 sunteți Secretar de Stat la Ministerul Consultării Publice și Dialogului Social, v-a surprins această numire?

Din modestie, ar trebui să spun că da. În realitate, a fost o numire așteptată. Așteptată în virtutea rezultatelor bune obținute la Dej, la alegerile parlamentare din 2016. La nivel național ALDE a obținut 5,62% din voturi, iar la Dej 8,59%. Pentru un partid cu o existență de numai 2 ani în municipiu, un rezultat cu trei procente peste media națională înseamnă ceva. Așa că, apreciez numirea mea ca pe o recunoaștere a muncii noastre, a seriozității noastre, a mea și a întregii organizații dejene.

Cum v-ați adaptat la cerințele noii funcții?

Nu aș spune că ușor. Preocupările ministerului pe care-l reprezint, în calitate de ministru secretar de stat vizează, în principal, problematica transparenței decizionale și a dialogului social. Domeniul acesta este unul nou pentru mine, dar extrem de incitant.

După cum bine știți, formația mea profesionala este una tehnică și sunt mai degrabă omul cifrelor decât al frazelor frumoase. Așa că a trebuit să învăț din mers „noi strategii de comunicare”, confruntat fiind cu o mulțime de situații ce țin de dialogul cu societatea civilă, cu mediul de afaceri, cu sindicatele, cu cetățenii. Dacă în partea cu sindicatele, interesate îndeosebi de consultările pe tema salariaților sau cu cea a mediului de afaceri, limbajul este adesea unul comun, altfel se pune problema în ce privește societatea civilă.

Societatea civilă, constituită în asociații fundații sau alte structuri reprezentative pentru cetățean, folosește un alt limbaj, mai subtil, mai divers, care acoperă majoritatea intereselor de ordin public. Un răspuns competent, în orice asemenea problemă înseamnă studiu și documentare: juridica, psiho-socială, comunicare, relaționare, medierea și gestionarea unor anume situații etc. Nu este nici confortabil nici ușor. Sunt inginer și cunoașteți ce se spune, malițios, în privința noastră… Pentru mine, în schimb este o provocare, o provocare căreia îi răspund și sunt convins că-i voi face față.

Dar la „atmosfera” din București, cum ați reacționat, ca ardelean get-beget?

Sub un anumit aspect, atmosfera Bucureștiului este una fascinantă, trepidantă, alertă. Este mult, poate prea mult și prea dintr-o dată pentru orice ardelean mânat, până nu demult, doar cu probleme de afaceri în capitală. Din păcate, nu am timp să cunosc fața culturală a Bucureștiului. Fișa postului mă ține cantonat și captiv în îndeplinirea responsabilităților ce le am în cadrul ministerului. Și sunt zilnic multe și delicate probleme cu care mă confrunt: întâlniri și audiențe cu cetățenii, cu reprezentanții unor ONG-uri al căror obiect de activitate acoperă cam toată problematica societății civile, cu oameni de afaceri, de cultură, cu entități instituționale, administrative, activități comune cu celelalte ministere pe linia transparenței decizionale etc. Prin urmare, adaptarea mea la cerințele noii funcții s-a făcut din mers, dar îmi place ceea ce fac. MDSCP joacă un rol hotărâtor în relația cu cetățeanul și cu societatea civilă răspunzând unei noi nevoi sociale stringente, aceea de participare la decizie. Ori, colaborarea în aceasta formă este decisivă pentru a recâștiga încrederea cetățenilor. Trebuie să fim mai deschiși în tot ceea ce facem. Trebuie să promovăm cu tenacitate principiile democrației participative, în care orice cetățean îşi poate exprima opinia cu privire la un act normativ care îi poate afecta viaţa cotidiană. Trebuie să avem ca partener un cetățean educat şi informat, cu acces liber la informaţia publică, cu opinii şi argumente proprii, care îi permit să participe activ la viaţa publică a societăţii.

Cum ați descrie clasa politică actuală din provincie și din capitală?

La vremea lui, Mircea Eliade spunea că: „nici un om politic de la 1918 încoace n-a ştiut şi nu ştie ce înseamnă un stat. Şi asta e destul ca să începi să plângi…” Cam aceasta este percepția comună a momentului prezent. Cetățeanul este prins în vâltoarea unor prefaceri pe care nu le înțelege, este asaltat de informații atât de contradictorii, de bulversante, încât nu mai are o opinie proprie. Sunt preluate clișee mediatice, stereotipuri lingvistice, reflexe comportamentale de contagiune. În atare condiții apar etichete ca: „toată clasa politică este coruptă, penală, imorală, stricată, parvenită etc. Decepția, disperarea , revolta, toate generează catalogări depreciative extreme. Încercând să fiu puțin mai împăciuitor, eu spun că există totuși și oamenii cuminți, există și firi cumpătate, care se opun noilor doctrine, iar credința lor în prefacerile mai puțin radicale este cu atât mai sănătoasă. Am toată convingerea că există și oameni politici curați, cinstiți, onești și demni, a căror grijă este îndreptată spre ceilalți și spre adevăratele lipsuri. Toată lumea face greșeli. Nimeni nu se naște politician, ministru sau parlamentar. Este normal să învățăm din ceea ce facem bine, ca de altfel, și din greșelile noastre. Prin urmare, cred că actuala clasă politică este în prag de înnoire și că noile voci politice vor transmite exact glasul, până acum neauzit, al marilor nevoi naționale…

Ce credeți că s-ar întâmpla dacă mâine ar fi alegeri?

Dificil de spus. Așteptările cetățenilor, raportate la programul de guvernare al actualei majorități, sunt mari. Cu toate acestea, nu cred să se fi produs schimbări majore în opțiunile electoratului. Prezenta ALDE în derularea actului guvernării este, în opinia mea, un factor de echilibru. ALDE este vocea care păstrează (sau nu) consensul majorității parlamentare asupra deciziei politice. Este în egală măsură o interogație sau un răspuns, o negație sau o întărire. Lucrul acesta este, consider eu, extrem de vizibil atât prin poziția adoptata de președintele partidului d-ul Călin Popescu Tăriceanu, cât și de parlamentarii ALDE, atunci când sunt puse în discuție problemele delicate ale guvernării.

Frumos, dar „în timp ce mediul privat își dorește un climat prosper, clasa politica nu își dorește așa ceva. O țară prosperă, educată, ar fi mult mai greu de manipulat”. Cum comentați?

Analiștii spun că cea mai mare criză a pieței muncii din istorie pândește România de după colt și că, din 2017 va lovi cu efecte dramatice în dezvoltarea afacerilor. Situația este mult mai gravă decât pare în acest moment, iar sistemul educațional distrus sistematic în ultimii 20 de ani are propria sa contribuție, majoră. Piața muncii se va polariza foarte mult în următorii ani. Vor fi angajați educați și specialiști pe anumite domenii extrem de bine plătiți, poate mai bine decât în Occident, dar va exista și o masă de oameni cu educație precară, fără perspective și greu angajabili care vor trăi la limita sărăciei, victime ale acestui sistem educațional catastrofal. Suprapuneți peste aceasta și incapacitatea totală a companiilor, de adaptare la mentalitățile generației Millennials și aveți rețeta catastrofei. Tinerii din generația Millennials, născuţi în perioada 1980-2000, sunt destul de greu de abordat. Sunt produsele societății de consum prin excelență. Au alte repere valorice, un alt fel de manifestare și implicare civică. Pentru ei noțiunile de loialitate, fidelitate, stabilitate sau identitate, ca să nu vorbim de patriotism și sacrificiu nu au semnificația lexicală consacrată. În acest context, cu siguranță, manipularea pusă în relație cu educația și sistemul de valorizare se realizează cu mai multa ușurință… Din fericire, există însă și manipulare pozitivă. Sună ciudat dar și canalizarea curentelor de opinie spre realizarea dezideratelor majore ale societății este tot un gen de manevrare, cu scop benefic de această dată.

Să revenim în actualitate. S-au făcut afirmații grave la adresa României, inclusiv că este o „țară muribundă“. Dacă acest diagnostic este adevărat, în ce condiții și când credeți că va putea fi țara „reanimată”?

România o „țară muribundă”? Eu am copii care trebuie să crească aici. Doresc să crească aici, să trăiască și să muncească AICI. Rădăcinile mele sunt aici și refuz să cred că există ceva atât de puternic încât să ne spulbere ca națiune, ca popor, ca entitate europeană distinctă. Putem vorbi de organe bolnave, de corpuri străine, de infecții, de maladii etc. Nicidecum de agonie. Mă doare gândul la milioanele de romani care și-au părăsit țara în căutarea normalității și respectului. Cine va plăti pentru zecile de mii de copii crescuți fără părinti, cine va plăti pentru sutele de mii de specialiști care nu se vor mai întoarce niciodată, cine va plăti pentru toate umilințele și discriminarea pe care le îndură milioane de români care fac acum munci pe care autohtonii le consideră dezonorante ? Cu siguranță clasa politică, trecută și actuală, clasă politică din care și eu fac parte. Dacă noi românii am fi mai uniți și mai hotărați, am realiza că este infinit mai ușor să ne facem ordine în propria ogradă, decât să trăim disperarea însingurării printre străini…

Domnule Știr, v-ar plăcea să rămâneți într-o structură ministerială?

Cred că o activitate politică responsabilă, sub aspect legislativ, impune o bună cunoaștere a nevoilor și realității sociale dar și o strictă raportare la modul în care un executiv poate opera cu o lege. Acum sunt în situația în care, luând contact cu un cadru legislativ specific, îi identific limitele aplicându-l. Acțiunea ca atare mă formează și-mi oferă o anume viziune asupra modului în care se realizează guvernarea, o percepție directă a dificultăților prin care un program politic se împlinește. Această etapă o văd obligatorie în devenirea mea ca absolut necesară, dar nu și suficientă. Este firesc să-mi doresc mai mult. Poate în legislativ, poate în administrația locală sau managerială. În teoria politicii publice, o persoană care se presupune că este interesată și acționează întru binele public, trebuie să ocupe acea poziție din care servește cel mai bine acest deziderat. Cert este că îmi place ce fac, doresc să-mi fac munca cât mai bine, dar evident, voi răspunde întotdeauna sarcinilor pe care partidul mi le va da.

În egală măsură, sunteți un om de afaceri și președinte ALDE Dej… Care sunt prioritățile dumneavoastră în acest moment?

Afacerea mea, în momentul de față, este administrată de către soția mea și pot spune că este administrată bine. Prin urmare, am să vorbesc strict din perspectiva politică, din cea de președinte al organizației municipale Dej și de vicepreședinte al ALDE Cluj. Conștientizez că cel mai greu lucru este să păstrezi și să consolidezi un rezultat. Acest lucru nu se poate face decât cu o organizație puternică, atât la nivelul municipiului, cât și al județului. Construcția unei asemenea organizații este prima înscrisă în lista de priorități. Problema cea mare este în schimb, cum se poate realiza această intenție, deoarece este esențial să convingi, să convingi oamenii, nu să-i atragi. NU este suficient să ai idei bune sau să demolezi construcțiile adversarilor. Este necesar să construiești TU, este fundamental necesar să semeni încredere, să devii purtătorul real al unor aspirații. Acestea sunt convingerile mele.

O strategie politică poate cuprinde erori, o ideologie poate uneori să fie direcționată greșit, o măsură poate confirma sau infirma buna intenție. Toate au consecințe în planul încrederii și implicit, al deschiderii pe care electoratul o are față de tine, structura pe care o reprezinți și mesajul pe care îl transmiți. Toate au consecințe asupra posibilităților de coagulare ale unui segment electoral, spre o anumită orientare politică și nu alta, în articularea unei organizații puternice, la final.

Presupunând că veți candida la viitoarele alegeri locale și le veți câștiga, ce s-ar schimba în orașul nostru dacă ați fi primarul Dejului?

Dincolo de orice polemică administrativă, oferta mea electorală ar fi cea a unei noi viziuni edilitare, economice, cultural-educaționale și în multe alte domenii. În vecinătatea noastră națională sunt suficient de multe exemple care sugerează posibilități de modernizare, exemple care inspiră. Ceea ce-mi doresc și ceea ce poate schimba radical înfățișarea municipiului este implementarea deciziei la nivelul cetățeanului, ca parte a comunității și grupurilor sociale căreia îi aparține. Nu este suficient consiliul local, cel mai adesea blocat în voința partinică a majorității. Nu este suficient să gestionezi bine banul public, pentru că binele acesta devine relativ în relație cu interesul general. La alegerile locale am fost singurul candidat care a vorbit despre Parteneriatele Publice Private, ca surse solide de finanțare a unor obiective majore, fie că este vorba de domeniul economic, cultural sportiv sau de agrement. Viziunea mea privind orașul este cea a generației antreprenoriale, pentru care creativitatea prin angajarea și antrenarea forumului civic este cheia reușitei și a performanței.

În fine, ce ați dori să le transmiteți dejenilor, dar primarului Morar Costan?

Domnul Morar Costan este un competitor politic redutabil. Dovadă sunt cele trei mandate câștigate și am înțeles că se pregătește pentru unul nou… Cred însă că este nevoie de înnoire. Parafrazând versurile unui cunoscut raper, mesajul pe care doresc să-l transmit se adresează, cu toată reverența posibilă, atât domnului primar cât și cetățenilor municipiului Dej și sună cam așa: La vremuri noi, oameni noi. Oameni ca voi, oameni ca noi… După trei ninsori, după dansuri în noroi, hai să ne trezim un pic… Hai să scăpăm de frig!

OK, hai să scăpăm de frig…
Succes!

Vicențiu Știr (n. 24.09.1976) este inginer, absolvent al Universității Tehnice din Cluj Napoca, specializarea Exploatare Mașini și Utilaje. Bun specialist în domeniul tehnic, atât pe partea electrică, cât și pe partea mecanică, având o experiență de 17 ani ca inginer electromecanic, la Sc Salina Ocna Dej și la Sc. Vicențiu Serv., firma pe care a administrat-o până în 2016, și-a desfășurat activitatea în principal, în domeniul ,,analiză și verificare tehnică, proiectare și expertiză tehnică”. În anul 2016 a candidat pentru funcția de primar al municipiului Dej, din partea ALDE. Din iunie 2017 ocupă funcția de Secretar de Stat în Ministerul Consultării Publice și Dialogului Social. Vicențiu Știr este căsătorit, are două fiice și locuiește în Ocna Dej.