de Simona Popescu.
Pentru cei care-şi iau lumina din Facebook menţionez că Fellini nu este un italian fotbalist sau un rroma manelist, nici măcar o marcă de cauciucuri. Şi nu, nu e rudă cu Becali! A fost un regizor italian, un excelent exponent al suprarealismului în cinematografie. Suprarealismul este… Ştiţi ce, aveţi Goagăl, mai vedeţi şi voi!
De când fiecare telefon, de multe ori mai inteligent decât posesorul, este dotat cu o cameră video, o mulţime de cineaşti amatori îşi postează scurtmetrajele pe Facebook. Au o mare problemă, însă. Viaţa lor este jalnic de fadă. Nu prea au cu ce să se şocheze, apoi să strângă mii de like-uri şi sute de comentarii. Aşa că devin regizori şi scenarişti de ocazie.
Cum vârful de lance al neomarxismului, ”corectitudinea politică”, a ajuns să pervertească sufletele celor ai căror părinţi au fost pervertiţi la rândul lor de marxism-leninism, subiectele filmuleţelor ”educative” sunt cu predilecţie despre cei care ar încălca, cu neruşinare, normele de bun-simţ. Deşi acest lucru ar părea ceva util societăţii moderne cretinizate, fiind un fel de gazetă de perete stalinistă transpusă în mediul virtual, totuşi mijloacele de manipulare folosite par desprinse dintr-un manual de pregătire al agenţilor NKVD.
Cei filmaţi sunt provocaţi în mod repetat şi, dacă în cinematografie pelicula folosită la ”duble” costă, nişte megabiţi ocupaţi pe telefon nici contează. Unii îşi ies din pepeni la un moment dat şi oferă scena dorită de Fellini-ul nostru de baltă. Alţii nu. Şi aici se vede adevăratul talent al tânărului cineast! Devine un as al montajului, alegând şi lipind în ordinea perfectă secvenţe luate separat, adică rupte din context, creând astfel o altă realitate. Un suprarealism calp, dar din plin aducător de vizualizări şi de like-uri. Unele filmuleţe au creat conflicte interetnice, altele adâncesc falia dintre diverse categorii sociale. Şi asta nu este tot…
Unele televiziuni preiau aceste filmuleţe şi le difuzează în buclă, disperate fiind că restul programelor nu-i atrag nici măcar pe membrii propriilor familii. Acum văd că este la modă suprarealismul ecologic. O televiziune de audienţă confidenţială a dedicat chiar o serie de emisiuni filmuleţelor despre ”nesimţiţii” care ar arunca diverse gunoaie în natură sau în oraşe. Îi încurajează pe tinerii cineaşti. Curaj, feisbucistule, şi tu poţi: fii Fellini pentru toţi! Foarte bine, numai că destul de multe dintre aceste filmuleţe sunt mincinoase. Un exemplu: cei care lasă gunoaie pe plajă… Ruşine lor! Aşa să fie oare? Sunt toţi românii nişte nesimţiţi?
Plajele au fost concesionate unora care scot sume uriaşe închiriind şezlonguri. Un om normal se va întreba de ce aceştia câştigă mormane de bani doar din faptul că folosesc un bun public. Răspunsul este oferit de către cei care le închiriază plajele noastre în numele statului. Ei spun că acesta nu poate menţine curăţenia. Dar concesionarii da. Aiurea! Câte coşuri de gunoi sau scrumiere pun aceştia pe plajă şi de câte ori pe zi le golesc? Răspunsul, prieteni, e… vânare de vânt. Dar, la sfârşitul zilei, apar Feisbuciştii cu telefoanele lor minunate şi comentează cu superioritate despre nesimţirea românilor. Nimic despre cei care ar trebui să asigure curăţenia plajelor, atât la finalul fiecărei zi de plajă, cât şi la finalul sezonului.
Ar fi necesare sute de pagini pentru a demonta celelalte filmuleţele scârboase prin manipularea ordinară pe care o practică autorii lor.
Pentru restul producţiilor ecologiste de baltă, nu comentez decât printr-un citat dintr-o piesă a trupei Paraziţii: ”Acuzaţi poporul că nu-i civilizat, păi cum c… să fie?!? / E deprimat cu adevărat! / Se ştie: când omu’ n-are ce să pună-n farfurie / Cu siguranţă-l doare fix în p… unde aruncă o hârtie!”.
cotidianul.ro
Poetă, scriitoare, eseistă și publicistă, Simona Popescu s-a născut la Codlea, județul Brașov, în anul 1965. Este absolventă a Facultății de Litere a Universității din București, în anul 1987. Din anul 2014 este conferențiar doctor la catedra de literatură română a Facultății de Litere a Universității din București. Simona Popescu este membră a Uniunii Scriitorilor din România și membră a Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO).
