Sentimentul pe care îl ai când descoperi comori neștiute în locuri dragi ție e inegalabil. Copilărind verile prin Valea Ierii și cucerind la pas câte un deal sau altul, auzeam adesea de misterioasa cetate a lui Gelu. Unchiul amintea de ea cu un fel mândrie în glas și sclipiri entuziaste în priviri. Unde o fi cetatea? Priveam curioși, scanând pădurile și culmile înalte, dar știam doar direcția, cetatea nu ni se arăta niciodată.
Așa o știe lumea aici, ca ,,Cetatea lui Gelu”. Altă lume o știe ca Cetatea Lita sau Cetatea de la Liteni. Unii știu că se ajunge la ea urcând, evident, din Liteni, alții știu și de un mic sat de munte, care aparține de comuna Băișoara și se află pe drumul care duce la Valea Ierii – satul Moara de Pădure. De aici, dacă ești norocos și te îndrumă un om binevoitor de-al locului, vei ajunge negreșit la cetate. Care e povestea ruinelor de aici, cine au fost oamenii care și-au încrustat viețile pe zidurile cetății?
Sub imboldul curiozității, l-am căutat pe Cristian Matos, o enciclopedie vie când vine vorba de locuri frumoase, istorie și oameni, care, alături de Ana Giorgiana Ciorba, ne-a transpus într-o Transilvanie medievală, în timpuri de mult apuse… Povestea pe care ne-au spus-o ei, sperăm să vă încânte așa cum ne-a încântat și pe noi:
,,Parafrazând metafora unui faimos film – ,,Unde se avântă vulturii” – putem spune că Cetatea de la Liteni, din județul Cluj, a fost ,,capitala secretă” a Transilvaniei, un adevărat cuib de vulturi! Situată acolo unde Munții Apuseni se intersectează cu Podișul Transilvaniei, aceasta controla, alături de Cetatea de la Colțești (comuna Rimetea, județul Alba), Castelul de la Gilău și Cetatea Bologa (jud. Cluj), una dintre dintre principalele artere ale Drumului Sării.
Sarea, vreme de mii de ani, a fost adevăratul aur al Transilvaniei. Crescătorii de vite din Câmpia Panoniei aveau nevoie de această sare pentru creșterea animalelor și, ulterior, pentru valorificarea cărnilor (conserve). Fără de sarea din Transilvania, nici un animal erbivor nu putea supraviețui și, în acele vremuri când frigiderele erau ceva de domeniul viitorului și al SF-ului, conservarea și valorificarea lor era imposibilă.
Întemeierea acestui ,,cuib de vulturi” nu are o dată certă, ea se pierde undeva între invazia mongolilor (tătarilor) și ascensiunea la tronul Ungariei a dinastiei Angevinilor. După asasinarea regelui Ladislau Cumanul la Diosig, lângă Oradea, pe tronul Ungariei este adus Carol Robert de Anjou. El nu putea fi rege oficial fără coroana de aur a Sfântului Ștefan I al Ungariei, coroană care ar fi fost ascunsă, ca într-un seif modern, în Cetatea de la Liteni, de către Ladislau Kán, voievodul Transilvaniei de atunci.
Vlad Dracul, tatăl faimosului Vlad Țepeș, spunea referitor la sarea din Transilvania, că un bulgăre din acest prețios mineral care se găsea aici din abundență, valorează câte o piatră din Cetatea Giurgiului pe care el o construise în sistemul ofensiv împotriva turcilor. Iancu de Hunedoara își ține aici tezaurul său și tot de aici, din clopotele cetății, se dădea ora exactă a Europei de Est.
Bastion al luptei antiotomane, ,,capitala secretă a Transilvaniei”, astăzi Cetatea de la Liteni e vizitată doar de către turiștii temerari și a rămas… singură, doar în grija prietenilor ei… Vulturii.”
Dincolo de legendă…
Atestată documentar din anul 1324 sub numele „Castrum Leta”, cetatea a avut un trecut foarte zbuciumat. În anul 1405 împăratul Zsigmond Luxemburgi (Sigismund de Luxemburg, 1368-1437) a dăruit cetatea orașului Cluj, mai târziu a împărțit moșiile cetății în trei părți: lui Jakcs Janos, lui Vana (un judecător) și lui Laszlo (voievod de Beiuș). După moartea împăratului Sigismund de Luxemburg cetatea a trecut mai întâi în proprietatea lui Losonczi Dezsö, iar mai târziu (după anul 1441) în proprietatea lui Herepei Márk. În anul 1456, Ioan de Hunedoara (Janos Hunyadi) a dăruit cetatea unei verișoare a lui Pongracz Janos (Csolnokosi Klara). După ce familia acesteia s-a stins, cetatea a trecut succesiv în mâinile mai multor proprietari (Perenyi Orsolya, Corvin Janos, Balassa Ferenc, Artanhazi Bornemissza Boldizsar ș.a.). A fost grav avariată ca urmare a exploziei magaziilor de pulbere din subteranele cetății la 12 februarie 1562, în urma unui asediu. În 1569 ruinele și pădurile aferente din vecinătate au fost dăruite lui Geczy Janos care a făcut cetatea din nou locuibilă, descendenții lui locuind aici timp de un secol (până aproximativ în a doua jumătate a secolului al XVII-lea). Numeroase legende se leagă de numele Geczy (numele „Cetatea Geczy” vine din aceasta perioadă). Nu există date precise asupra datei și cauzelor abandonării definitive a cetății, dar este probabil că aceasta s-a petrecut în timpul luptelor Curuților conduși de Francisc Rákóczi al II-lea la începutul secolului al XVIII-lea.
Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 094), cetatea apare sub numele de „Altes Schloß” (“Vechiul Castel”).
Cetatea Liteni este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010 (cod CJ-I-m-A-07090.01).
Surse: Iulia Marc – www.cluj.com
wikipedia.com
Repertoriul arheologic al județului Cluj, Cluj-Napoca, 1992.
