Nu știu cum sunteți domniile voastre, dar eu când dă frigul, în mijlocul toamnei, nu-mi doresc decât… o plăcintă cu dovleac! Știu, știu, n-am pretenții multe. Mai ales că știu exact de unde să iau miezul de dovleac pentru plăcintă: din patria dovlecilor uriași.
Zic „patria” și nu „satul”, pentru că prin ținutul Buzăului tot afli că i-a mai crescut câte unuia, la câmp ori în grădină, câte un bostan uriaș.
De Ionel Horhocea cred c-ați auzit de mai multe ori. Cultivă dumnealui, în câmp, peste 200 de soiuri diferite de dovleci, din care cei mai mulți sunt buni și de plăcintă – chiar de nu le zice plăcintari –, dar se fac din ei și ciorbe și sarmale, ba sunt folosiți și drept… oală-n care fierb bucatele. Ionel Horhocea e vestit pentru dovlecii pe care i-a dus și-n alte țări. Să-i vadă lumea de arătoși! Ba chiar le-a dedicat și-un festival, la el acasă, la Poșta Câlnău. Recordul de greutate îl deține un dovleac de 122 de kg, care a fost starostele toamnei, acum un an. ăl din 2017 abia ce depășise suta!
Dar ce nu știe grădinarul nostru e că tot la el în județ, la Movila Banului, cineva a recoltat un bostan de 123 de kilograme. Dacă ajungea cumva octogenarul Petre Glodeanu cu „dihania” la Poșta Câlnău, la Sărbătoarea Dovleacului, i-ar fi fost recunoscut recordul. N-a fost să fie. Dar primind noi veste… de poveste, dăm sfoară-n țară, să se știe.
Și-acum, să vă dăm și o rețetă. Cea mai simplă dintre toate: Dovleac copt, cu miere!
Ai trebuință de: 800 g dovleac (zis și plăcintar), 100 g zahăr, 100 g miere; facultativ: zeama de la o lămâie.
Cum se procedează: Dovleacul se curăță de coajă și de sâmburi, se taie în cuburi, se tăvălește prin zahăr tos și se așază într-o tavă care se dă la cuptor, la foc moderat, până începe să se rumenească. Se scoate, se așază pe un platou și se toarnă deasupra miere, înainte de a se aduce la masă.
Cine dorește, înainte de a turna mierea, poate stropi dovleacul cu zeama unei lămâi.
Simona Lazăr – antenasatelor.ro
