O destinație pitorească pentru vacanța de vară, dar și pentru începutul de toamnă, este Țara Hațegului, depresiunea din județul Hunedoara în care este situat orașul Hațeg. Un orășel cochet, de munte, aflat la poalele munților Retezat. Deși este o localitate mică, cu aproximativ 10.000 de locuitori, Hațegul și împrejurimile lui sunt pline de atracții turistice care sunt pe placul iubitorilor de istorie, al amatorilor de natură și al pelerinilor. În ultimii ani, este considerat centrul uneia dintre cele mai atractive zone turistice din România.
Orașul este accesibil pe șosea, fiind situat pe DN66, la 40 de kilometri de Deva, reședința județului Hunedoara și la 70 de kilometri de Caransebeș. Se poate ajunge și cu trenul, dar trebuie să coborâți în gara Subcetate, iar de acolo taxiul este singura variantă pentru a ajunge în oraș.
Ce se poate vizita…
În primul rând, Sarmizegetusa Ulpia Traiana, fosta capitală a Daciei, după ce a fost cucerită de romani. Situată la o distanță de 40 de km de Sarmizegetusa Regia, capitala anterioară a regatului dac, colonia Ulpia Traiana a fost întemeiată după cucerirea acestuia de către împăratul Traian, între anii 108-110.
Conform unui monument epigrafic, orașul a fost fondat din porunca împăratului de către generalul guvernator Decimus Terentius Scaurianus. Sub Hadrian i-a fost adăugat și numele Sarmizegetusa, iar în timpul împăratului Alexandru Sever a devenit metropolis. Așezarea a cunoscut o perioadă de dezvoltare care a durat până în a doua jumătate a secolului al III-lea, când a avut loc retragerea aureliană. În acest interval s-a construit pe bază de materiale variate, precum piatra locală de râu și stâncă, marmura, cărămida și țigla. Cea mai impunătoare construcție, amfiteatrul, avea o capacitate de cca. 5000 de locuri.
În prezent complexul arheologic aparține administrativ de comuna Sarmizegetusa, la 15 kilometri de Hațeg, unde se află și Muzeul de Arheologie Sarmizegetusa, fondat în 1924. Un muzeu în care sunt expuse diferite obiecte descoperite în urma săpăturilor arheologice efectuate în zonă.
Cetatea Sarmizegetusa Regia a fost capitala Daciei pre-romane și cel mai important centru militar, politic și religios al dacilor. Se estimează că a fost ridicată în secolele III – II î. Hr., cetatea fiind nucleul unui sistem defensiv strategic format din șase fortărețe din Munții Orăștiei, folosite de Decebal pentru apărare contra cuceririi romane. Situl arheologic Sarmizegetusa este situat în satul Grădiștea Muncelului din județul Hunedoara.
Rezervația de zimbri Slivuț are o suprafață de 50 de hectare și se află la intrarea în Hațeg, dinspre localitatea Simeria. Este ușor de ajuns în rezervație, aceasta fiind plasată chiar lângă șosea.
Este primul loc din România în care au fost aduși zimbri, în anul 1958. Acum, în rezervația Slivuț sunt 17 zimbri. În toată lumea, mai sunt doar 3.000 de exemplare din aceste rumegătoare maistuoase.
După ce ați vizitat zimbrii, e de văzut și Valea Dinozaurilor, locul în care trăiau celebri dinozauri pitici, acum 70 de milioane de ani. Valea Dinozaurilor este o potecă tematică pe traseul Sânpetru – Ohaba Sibișel – Nucșoara, situată la o aruncătură de băț de Hațeg. Este traseul pe care, acum 120 de ani, au fost descoperite primele fosile de dinozaur. Aceasta se află în Geoparcul Dinozaurilor, una dintre principalele atracții turistice din Țara Hațegului.
Geoparcul cuprinde elemente de interes geologic deosebit, alături de elemente de interes ecologic, arheologic, istoric și cultural. Factorul cheie care personalizează acest teritoriu este reprezentat de siturile cu resturi de dinozauri de vârstă Cretacic Superior. Dinozaurii pitici din Depresiunea Hațeg sunt unici în lume, importanța științifică și atractivitatea lor fiind sporită prin descoperirile de cuiburi cu ouă și embrioni de dinozauri, ale unor mamifere contemporane dinozaurilor și a unei reptile zburătoare (Hatzegopteryx), din grupul pterozaurilor.
Mănăstirea Prislop a ajuns celebră în ultimii ani datorită numărului foarte mare de pelerini care se roagă la mormântul lui Arsenie Boca. Aceasta se află la doar 16 kilometri de Hațeg, pe șosea, pe direcția Hațeg – Silvașu de Jos – Silvașu de Sus – Mănăstirea Prislop. Mănăstirea a fost ridicată într-o poieniță, înconjurată de dealuri. Este unul dintre cele mai liniștite și pitorești locuri din zonă. A fost ctitorită în a doua parte a secolului al XIV-lea. O perioadă, starețul mănăstirii a fost Arsenie Boca, despre care se cunosc acum atât de multe lucruri. La mănăstirea Prislop este înmormântat Arsenie Boca, mormântul fiind unul dintre cele mai căutate locuri de pelerinaj din țară.
Dacă ajungeți în Hațeg, treceți și pe la Castelul Kendeffy, care se află la marginea orașului Hațeg, pe DN 66. A fost construit în 1782 de familia de nobili Kendeffy care aveau nevoie de o reședință în Țara Hațegului. Este considerat unul dintre cele mai frumoase castele din România, dar din păcate nu este exploatat la adevărata sa valoare.
Clădirea are un plan aproape dreptunghiular, compus din trei unităţi, şi atrage atenţia asupra sa mai ales datorită turnului său monumental. Elementul cel mai spectaculos al faţadei principale este placa barocă, opera sculptorului clujean József Hoffmayer. Pe placă se văd urmele celor două blazoane ale familiilor Kendeffy şi Bethlen, ca şi inscripţia referitoare la construcţie.
Familia Kendeffy era de origine cumană, iar prima atestare documentară a numelui datează din secolul al 13-lea. În secolul al 14-lea, familia dobândește deja privilegii artistocratice, iar în anul 1462 Matei Corvin acordă „drept de paloș” fraților Kendeffy. Familia ajunge în rândul celor mai înstărite și influente familii din Comitatul Hunedoara. După consolidarea politică și economică, în secolul al 18-lea, familia are în proprietate 3 castele. Castelul din Sântămăria-Orlea l-au construit tot în secolul al 18-lea, în timpul vieții contelui Kendeffy Elek, reprezentând noua titulatură de conte a acestuia. În locul fostului conac, în secolul al 18-lea, familia a construit un castel în stil baroc, castel, care ulterior a suferit o serie de transformări. La începutul secolului al 19-lea, clădirea s-a extins, s-a agăugat un manej, iar în a doua parte a secoluui XX, Kendeffy Árpád îl tranformă în stil neo-gotic. Transformarea castelului din stil baroc în stil neo-gotic a fost făcut de arhitectul Schulz József și de restauratorul, pictorul și decoratorul Storno Ferenc.
După moda secolului al 19-lea, Árpád Kendeffy a dorit amenajarea unui parc englez în jurul castelului, fiind conştient de faptul, că parcul şi castelul formează o unitate organică şi munţile Retezatului conferă un fundal perfect pentru peisajul romantic al parcului. Peisagistul Wilhelm Klensky a elaborat un proiect detaliat în anul 1874 pentru parcul Kendeffy. În faţa castelului a fost plasată o terasă cu partere goticizante, decorate cu vase de mari dimensiuni. La bazele terasei se afla o statuie a lui Venera dormind, şi lângă aceasta se întindea un mic umbrar cu trandafiri, care a cuprins un pavilon şi statuia lui Flora. Klensky a relatat şi despre existenţa unui lac artificial, a cărui golfuri se dispăreau în spatele unor grupuri de plante aranjate pitoresc. Lângă lac se afla un grup statuar feminin, care parcă contempla frumuseţile parcului. În parcul de dimensiuni relativ reduse se găsea o varietate bogată de arbori.
Castelul trece în proprietatea statului în anul 1946 și, începând din anii 1960, aici se organizează tabere de vară pentru ca în anii 1980, castelul să devină hotel.
Și, dacă tot sunteți în zonă, nu ratați Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Densuș care este una dintre cele mai vechi biserici de rit bizantin din România. Construită în secolul VII, cu adăugări făcute în secolul XIII, aparține, potrivit specialiștilor în istorie medievală, de marea familie a edificiilor cneziale românești din secolele XII-XIV, cu indicarea nobililor hațegani Mușana drept ctitori ai lăcașului, care este datat în ultima treime a anilor 1200.
Preluând însă, o ipoteză din 1775 a unui ofițer din armata austriacă, Sylvester Joseph von Hohenhausen, istoriografia bisericească susține că, la origine, lăcașul ar fi fost un monument funerar ridicat în memoria generalului Longinus (secolul II), dar încreștinat în cursul secolelor IV-V; abandonat după 568, acesta s-ar fi reutilizat ca biserică după mijlocul secolului al IX-lea. Acoperite cu un strat de var între anii 1566 și 1720, frescele interioare sunt opera a trei zugravi, diferiți ca stil și formație artistică, meșterul principal, Ștefan, semnatarul picturii din 1443, fiind considerat un exponent al ambianței artistice sud-carpatice, dezvoltate în jurul mănăstirii Curtea de Argeș. Cel mai vechi preot cunoscut cu numele este Dalc, participant, la 2 iunie 1360, la un scaun de judecată ținut în Hațeg.
M. Vaida
Foto: wikimedia.com și wikipedia.org
