Cuzdrioara ( Kozárvár, în maghiară și Kutzerwaar, în germană) este situată la 5 kilometri de Dej, la confluența Someșului Mare cu Someșul Mic. Comuna se întinde pe o suprafaţă de 23,96 km pătrați şi este aşezată pe o terasă de calcare şi tufuri vulcanice. Are în componență doar 3 sate – Cuzdrioara, Mănășturel și Valea Gârboului, locuite de români, maghiari și rromi, care duc mai departe tradițiile specifice etniei lor, dincolo de vicisitudinile istoriei. O istorie comună, în fond și la urma urmei.
Cunoscută și ca „Cetatea chazarilor” (Kozárvár înseamnă cetatea chazarilor), Cuzdrioara este una din puținele localități din Transilvania care atestă cert, trecerea triburilor aparținând acestui popor semi-nomad, pe teritoriul țării noastre. Cronicarul Anonimus îi pomenește pe chazari în lucrarea sa Gesta Hungarorum, printre supușii lui Menumorut: „Iar țara care este între Tisa și pădurea Igfron care se află în Erdeuelu, de la fluviul Mureș până la fluviul Zomus, o ocupase pentru sine ducele Morout, al cărui nepot este numit de unguri Menu Morout, fiindcă avea mai multe iubite, și țara aceea o locuiseră neamurile care se numesc cozar…”
Până în 1990, nici nu se punea problema ca Menumorout să fi stăpânit peste altcineva decât peste români. Dar, potrivit unor cercetări cât se poate de obiective, s-a concluzionat că inclusiv Menumorout ar fi fost de origine chazară, un trib turcic care stăpânea „ținutul Khazar” (Khazaria) din zona Mării Caspice, și care a migrat şi către vest. Pe scurt, Menumorout stăpânea un teritoriu locuit de valahi, slavi şi diferite „neamuri de stepă”. Descoperirile arheologice, în special necropolele de tip „Cluj”, atestă trecerea și chiar stabilirea vremelnică a acestora (chazari, pecenegi, bulgari, cumani etc.) pe teritoriul Transilvaniei.
Cetatea Cuzdrioarei, ridicată în secolul IX, era formată dintr-un val de pământ circular cu un diametru de 50 m și mărginit de un șanț. Dimensiunile valului variau de la 7 m lățime și 3 m înălțime pe latura sudică, la 10 m lățime și 6 m înălțime pe latura de nord. După cucerirea maghiară, cetatea este întărită cu cărămidă arsă și folosită drept „cazarmă” (cuvânt de origine slavo-chazară). Există de asemenea şi dovezi de locuire aferente secolelor XI-XIII, atunci când cetatea intră în sistemul defensiv maghiar. Regele Ungariei, Andrei al II -lea, dăruiește „domeniul Kozar” magistrului Dénes (1234-1235), un strămoș al familiei Bánffy. În 1249, documentele vremii vorbesc despre Kazawar, iar în 1315 despre Kozarwar. 
În 1504 fortificația exista încă, fiind distrusă în 1602-1603 de armatele generalului Basta, care pustiește întreg satul. În secolul XVII, domeniul va trece în posesia contelui Teleki.
Astăzi, un cimitir în paragină (cimitirul reformat-calvin) acoperă în întregime fosta cetate și urmele chazarilor.
Ieri și astăzi…
Cuzdrioara postbelică a avut un cu totul alt destin. După colectivizare, a urmat industrializarea, iar construirea Combinatului de Celuloză și Hârtie, a Fabricii de Făinuri Furajere și a Fabricii de Mobilă, în imediata vecinătate a satului, a schimbat structura demografică a localității și a influențat puternic viața oamenilor. Marea majoritate au devenit muncitori în aceste intreprinderi, agricultura și creșterea animalelor ne mai prezentând interes pentru localnici. Poluarea intensă a zonei a contribuit de asemenea la scăderea acestui interes.
„Tranziția” a venit cu un alt tip de șoc, cel provocat de nesiguranță, de lipsa aproape completă a inițiativelor personale, anihilate de regimul comunist. Închiderea fabricilor a adus șomajul, apoi, exodul celor tineri. Timp de 30 de ani, comuna a încercat să iasă din acest marasm și să supraviețuiască reinventându-se. Ei bine, s-ar părea că în cele din urmă, a reușit.
Drumurile au constituit unul dintre primele proiecte majore care au influențat pozitiv viața locuitorilor și au schimbat aspectul comunei. Pe principiul „Omul sfințește locul”, primarul comunei Cuzdrioara, ing. Casian Rus, împreună cu viceprimarul Simion Retegan și întreg consiliul local, se pot mândri cu o performanță mai rar întâlnită în multe din județele patriei. Prin două proiecte finanțate prin Fondul European de Dezvoltare Rurală (AFIR) primăria a reușit să atragă fonduri în valoare de 2 milioane de euro, pentru asfaltarea tuturor drumurilor comunale: drumuri de hotar (9, 905 km), ulițe și străzi(7,340 km). Astfel, de la primul până la ultimul localnic, cuzdriorenii au asfaltul la poartă! Prin aceste proiecte s-a asigurat accesul mult mai facil al oamenilor la terenurile agricole şi s-a redus foarte mult timpul de deplasare între cele trei sate.
Anterior însă, a fost reabilitat și modernizat centrul civic al Cuzdrioarei, care dispune acum de un sediu administrativ nou, cu parter şi etaj, unde au fost proiectate, construite şi dotate corespunzător spaţiile necesare serviciilor publice de care beneficiază locuitorii comunei. În plus, în curtea primăriei a fost amenajat un foişor pentru oficierea cununiilor, pe timp de vară.
Tot în acest perimetru, prin implementarea unui proiect european (Măsura 313), s-a construit Centrul de Informare Turistică, dotată cu o sală de primire a publicului, sală de proiecţii video, de lectură şi alte manifestări, birouri pentru angajaţi, grupuri sociale, spaţii tehnice etc. toate beneficiind de aparatură de ultimă generaţie.
Un teren de fotbal cu suprafaţă sintetică, de dimensiuni apreciabile (realizat printr-un proiect GAL), un teren de tenis cu suprafaţă din tartan, pistă de alergare, la care se adaugă un parc de agrement şi relaxare, cu alei, spaţii verzi, bănci de odihnă, lampadare şi un complex de joacă pentru copiii de toate vârstele, completează centrul civic, care arată mai elegant decât multe asemenea din marile orașe. În acest mini-complex sportiv şi de agrement, există și o zonă de fitness cu aparate multifuncţionale, un foişor cu o masă de tenis şi alta pentru relaxare.
În acești ultimi ani a fost extins și iluminatul public realizându-se totodată trecerea la iluminatul mai economicos, cu leduri. Următorul proiect de anvengură, care se va încheia probabil la sfârșitul anului 2019, se referă la canalizare, o investiţie importantă şi necesară comunei. Lungimea reţelei atinge 25 km, pentru Cuzdrioara şi Mănăşturel, lucrarea fiind prevăzută şi cu cinci grupuri de pompare a apei uzate spre staţia de epurare Dej. Investiția face parte din „Proiectului regional de dezvoltare a infrastructurii de apă şi apă uzată din judeţele Cluj şi Sălaj, în perioada 2014 – 2020” implementată de Compania de Apă ”Someș”, care cuprinde 30 de comune din judeţul Cluj.
Strategia de a dezvolta comuna a dezvoltat la rândul ei comunitatea, a atras copiii sau nepoţii cuzdriorenilor, care au început să se întoarcă acasă şi să investească în casele părinteşti, în case noi și, încet, încet, zona a devenit atractivă şi pentru alţii. Pentru investitori, pentru cei care doreau să pornească o afacere mică sau medie.
Dacă în urmă cu doar zece ani, „zestrea economică” a comunei nu trecea de trei crâșme, un magazin sătesc și vreo două-trei mici ateliere de interes local, Cuzdrioara de astăzi se poate lăuda cu: o Fabrică de mobilă și canapele (Tonimob), o Fabrică de sucuri naturale (Sevia), mai multe ateliere de dezmembrări, un atelier de pielărie (în Mănășturel), o lavanderie, sere de flori și legumicultură, un lac de agrement cu restaurant (Golden Fish), un Centru de Echitație (Toniland) cu cai din rasa Gipsy Vanner, o microhidrocentrală pe Someș, plus câteva inițiative locale menite să dezvolte și să întrețină agroturismul în zonă. Nu sunt excluse nici alte investiţii generatoare de locuri de muncă, cum ar fi înfiinţarea unei pensiuni la Valea Gârbăului şi un centru pentru îngrijirea persoanelor vârstnice.
Când tinerii se întorc în sat, ai nevoie, firește, de instituții de învățământ. Drept care, școlile și grădinițele din comună au fost modernizate și uimesc prin dotari: săli de clasă luminoase, grupuri sociale cu gresie și faianță, mobilier modern, videoproiectoare si calculatoare și o sală de sport performantă la Școala Gimnazială Cuzdrioara. Totul făcut ca la carte!
„Orice persoană care doreşte să construiască o casă s-ar gândi prima dată unde să-şi găsească liniştea, apoi se gândeşte în cât timp va avea la poartă apa, electricitatea, gazul, canalizarea, drumul asfaltat, trotuarul, telefonia, internetul… Noi ne-am străduit să dezvoltăm infrastructura, să facem drumuri pe hotare, să asfaltăm ulițele și străzile comunei, să ducem apă, curent la case, copiii să aibă grădinițe și școli, iar oamenii să aibă un loc de muncă, pe scurt, să facem în aşa fel încât fiecare zonă să devină atractivă pentru cel care decide să-și ridice o casă aici. “ – spune primarul Rus.
Or, parcurgând împreună cu el comuna, în lung și-n lat, de pe dealuri și până la Someș, vă asigur că zona este atractivă. Iar Cuzdrioara, e o localitate frumoasă, în plină expansiune spre un confort de tip urban.
Magdalena Vaida
