Artificiile își au originile în China, acum mai bine de 2000 de ani. Unii susțin că artificiile au fost descoperite din greșeală, de un bucătar chinez, care s-a întâmplat să amestece cărbune, sulf și salpetru (azotat natural de sodiu sau de potasiu). Alții însă, istorici demni de crezare, sunt convinși că descoperirea artificiilor aparține cărturarilor aflați în slujba împăratului.
Chinezii au denumit această pudră neagră „huo yao” (foc chimic) și l-au dezvoltat în continuare. Când mixtura a fost introdusă într-o bucată de bambus și aruncată în foc, a dat naștere primei „pocnitori”. Din acel moment și în continuare, pocnitorile au jucat un rol important în cultura chineză. Astfel, ele au fost întrebuințate la: nunți, ritualuri religioase și orice alt motiv de celebrare, deoarece produceau un sunet puternic ce se credea că poate alunga spiritele rele. Anul Nou chinezesc este un eveniment popular care este sărbătorit cu artificii din belșug, pentru a intra în noul an liberi de spirite rele. Chiar și astăzi, simplele pocnitori sunt cele mai comune tipuri de artificii în China.
Unele surse sugerează că artificiile își au originea în India, dar există suficiente dovezi care sugerează contrariul. În orașul Liu Yang, din China, există un muzeu și un templu ridicat în timpul dinastiei Song, dedicat unui călugăr chinez numit Li Tian. Acesta este creditat, oficial, cu invenția artificiilor cu 1000 de ani în urmă. Poporul chinez sărbătorește invenția artificiilor în fiecare an, pe 18 aprilie, aducând jertfe lui Li Tian.
De altfel, orașul Liu Yang și împrejurimile provinciei Hunan rămân producătorul principal de artificii în lume. Recenta deschidere către capitalism a Chinei au creat o explozie în producția de artificii în Liu Yang. Regiunea este mândră de moștenirea sa în acest domeniu (artificiile), care continuă să crească datorită forței de muncă calificate, precum și climatului umed a zonei deluroase, ce oferă condiții sporite de siguranță în producția de artificii. Adesea ceilalți producători de artificii spun că acestea sunt produse în exces în China, datorită forței de muncă ieftine. În realitate, industria artificiilor exista în China cu mult înainte de epoca modernă și cu mult înainte de a se instaura diferențele de salarizare și, cu siguranță va exista aici mult timp după ce economia Chineză va crește până la punctul când nu vor mai exista diferențe salariale de tip occident-orient.
Arta fabricării artificiilor s-a răspândit în Vest. Se crede că Marco Polo, în urma uneia dintre călătoriile sale în China, a adus aceasta invenție în Orientul Mijlociu, de unde, cruciații europeni au adus-o în Anglia. Savantul englez Roger Bacon (1214-1294) a fost printre primii europeni care au studiat praful de pușcă și au scris despre el. Englezii au fost fascinați de artificii, iar acestea au devenit foarte populare în Marea Britanie în timpul domniei reginei Elisabeta I. Whilliam Shakespeare a menționat artificiile în scrierile sale, acestea fiind atât de îndrăgite de către regină încât a creat postul de „maestru artificier al Angliei”. În marea lor majoritate, aceste focuri de artificii timpurii constau din simple efecte aeriene. Impactul major s-a produs odată cu dezvoltarea tehnicii moderne, când a devenit posibilă realizarea unor impresionate spectacole de artificii.
Oricum, italienii și japonezii sunt cei creditați cu dezvoltarea spectacolelor de artificii aeriene care sunt foarte populare și în zilele noastre. Italienii au dezvoltat o metodă unică de construcție (cilindrică) a carcaselor, care permit construcția unor artificii foarte grele și mari ca dimensiune, care pot avea multe ruperi secvențiale ce explodează într-un timing perfect.
Metoda japoneză de construcție a artificiilor (cea mai des întâlnită în zilele noastre) este de formă sferică și se caracterizează prin faptul că pot genera efecte spectaculoase în formă de flori. Chinezi au perfectat metoda japoneză și pot produce excelente artificii, la un preț rezonabil.
Metoda italiană nu este pretabilă producției de masă, astfel că nu este foarte larg răspândită. Această metodă se păstrează în Malta și USA de către entuziaști și artizani.
Era modernă în producția de artificii începe în anii 1970 în China. Înainte de această perioadă, schimburile comerciale de artificii între China și exterior se făceau prin Hong Kong, cu foarte puțin contact direct. Între 1970 și 1980 exportul de artificii din China era controlat de guvern, scopul nefiind aducerea de profit, ci mai degrabă susținerea producției. Reforma implementată de către Deng Xiaoping, care a dus la deschiderea Chinei către capitalism, a permis în anii 90, privatizarea unor fabrici. Privatizarea a forțat oarecum orientarea fabricilor către profit, iar ca urmare a acestui fapt, s-au dezvoltat și companiile de export private. Drept care, artificiile chinezești se găsesc acum, peste tot în lume.
pyroart.ro
