Paștele Blajinilor sau Paștele Morților, este sărbătorit la o săptămână după Învierea Domnului, în lunea după Duminica Tomei. Este ziua în care, potrivit calendarului creștin ortodox, se cinstește Sfântul și Dreptul Iov. Sărbătoarea are cea mai mare amploare în Republica Moldova, unde ziua de luni, la o săptămână după Paștile creștin-ortodox, este declarată oficial ca fiind zi liberă.
Paștele Morților vorbește despre tradiția Blajinilor, cunoscuți în folclor sub numele de ”rhomani”. Credința populară îi înfățișează drept primii oameni de pe pământ, care trăiesc fără femeile lor, conviețuind alături de ele doar 30 de zile pe an, în vederea procreației. Blajinii sunt oameni blânzi, preocupați îndeosebi de post și rugăciuni pentru cei vii. Deoarece aceștia nu cunosc data Paștelui, oamenii le vestesc Învierea prin intermediul apei, în care aruncă cojile de ouă roșii.
În Bucovina, oamenii obișnuiesc să se ospăteze la iarbă verde, pentru ca firimiturile care cad să ajungă la cei adormiți. De asemenea, de Paștele Blajinilor, oamenii merg la cimitir, unde dau de pomană ouă roșii, pască și cozonac și punând flori pe morminte. Fiecare femeie aduce cu ea un ștergar strâns la un capăt și legat cu o lumânare. Aceste ștergare se dăruiesc preotului care citește pomelnicele.
În Moldova, de Paştele Blajinilor gospodinele pregătesc panahide pentru morţi. Acestea constau în pachete din câte trei colaci, trei lumânări, o colivă şi o sticlă cu vin.
Paștele Blajinilor nu este doar o sărbătoare a celor adormiți, ci a tuturor strămoșilor: Uitații, Neștiuții, Albii. De asemenea, în această zi sunt pomeniți și copiii nebotezați sau avortați pentru care preoții cer iertare în fața lui Dumnezeu pentru păcatele mamelor care recurg la chiuretaj.
Nu este însă o sărbătoare tipic religioasă, unii considerând a avea rădăcini păgâne. Cu toate acestea, în anumite părți ale României preoții sunt chemați să săvârșească o slujbă pentru sufletele celor morți. Tradiția populară spune că aceste slujbe ajută sufletele celor adormiți să fie părtașe la fericirea veșnică. Aceste slujbe însă sunt improvizate, deoarece în nicio carte de cult a Sfântului Sinod nu se află tipicul specific al acestor evenimente.
