Simbol al credinței, artei și a unei istorii neîntrerupte de secole, Mănăstirea Voroneț, supranumită Capela Sixtină a Orientului, este un punct de reper în arhitectura bisericească medievală din Moldova. Iar existența ei, este strâns legată de numele unei figuri emblematice a ortodoxismului românesc și-anume, Daniil Sihastrul.
Începuturile Sfântului Așezământ sunt învăluite în uitare, din cauza trecerii timpului, dar legenda – așa cum ne este povestită de cronicarul Ion Neculce – spune că Ștefan-Vodă, mergând în sus de la Cetatea Neamțului a ajuns la Voroneț unde trăia cunoscutul sihastru Daniil. Bătând în ușa acestuia, i s-a spus să aștepte până își va termina rugăciunea. Voievodul l-a ascultat și intrând, apoi, în chilia călugărului, l-a întrebat dacă să închine țara turcilor. Sihastrul i-a spus sa n-o închine și l-a sfătuit ca, după izbânda pe care o va avea, să ridice acolo o mănăstire cu hramul Sfântul Gheorghe.
La Voroneț exista mai dinainte o biserică de lemn dar, credincios promisiunii făcute, pe 26 mai 1488, Ștefan cel Mare poruncește să se înalțe aici o biserica de zid. Construcția se termină într-un timp record pentru acea vreme, respectiv în trei luni și trei săptămâni.
Mai târziu, în 1547, Mitropolitul Grigore Roșca, sfetnicul lui Petru Rareș, îi adaugă pridvorul și dispune pictarea bisericii în exterior.
Privitor la ctitorul bisericii, trebuie menționat că, în interior, se află tabloul votiv prezentându-l pe voievodul Ștefan, împreună cu soția sa, Maria-Voichița, și pe fiul său, Bogdan, alături de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. El ține în mâini biserica pe care o închină Crist-ului așezat pe tron. Remarcabil este că meșterii zugravi au laicizat o serie de scene biblice. Adam apare arând pământul, iar Eva, torcând.
Vreme îndelungată, egumenul mănăstirii a fost Daniil Sihastru, unul dintre cei mai populari sfinți moldoveni, canonizat de Biserica Ortodoxa în iunie 1992 și prăznuit pe 14 decembrie. A fost considerat sfânt încă din timpul vieții, vindecând pe cei bolnavi, alungând demonii și alinând suferințe sufletești.
Contemporan cu Ștefan cel Mare, Daniil s-a născut la începutul secolului al XV-lea, într-un sat de lângă Rădăuți, primind la botez numele Dumitru. La 16 ani se călugărește cu numele David, la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Rădăuți, apoi se retrage la Mănăstirea Sfântul Laurențiu, din apropiere de Vicovu de Sus. Simțind nevoia de liniște pentru a se ruga, îmbracă haina destinată sihaștrilor, primind acum numele de Schimnic Daniel.
Se retrage într-o zonă împădurită de pe valea pârâului Vitău, în apropiere de Putna. Acolo, pe o stâncă dăltuiește un paraclis care se mai vede și astăzi, iar dedesubt chilia în care se adăpostea, săpată tot în piatră. Aici a venit Ștefan cel Mare, după uciderea tatălui său la Reușeni. Pustnicul Daniil i-a prorocit că va deveni domn, ceea ce s-a și întâmplat în 1457. În 1477, voievodul a vrut să-l numească mitropolit, dar Daniil s-a rugat să nu-l lipsească de liniștea în care se putea ruga. În cele din urmă, a căutat un alt loc de rugăciune și a venit lângă apa Voronețului, făcându-și o nouă chilie, sub stânca Șoimului, în apropierea vechii biserici de lemn.
La Voroneț a creat o nouă vatră, isihastă, adunând în jurul lui zeci de ucenici. Timp de aproape 10 ani, ca egumen al noii Mănăstiri Voroneț, a făcut ca aceasta sa trăiască cea mai înfloritoare perioada duhovnicească din istoria sa. Daniil a trecut la cele veșnice în 1496 și este îngropat în partea dreaptă a pronaosului bisericii, la înmormântarea sa fiind de față și Voievodul Ștefan.
La o distanta de circa doi kilometri de Voroneț, într-o poiană aflată pe un vârf de munte, se afla Schitul „Sfântul Daniil Sihastru”.
Construit în zilele noastre, pe locul unor vechi bordeie pustnicești, acest așezământ monahal duce mai departe făclia viețuirii sihăstrești din aceste locuri. Primul bordei a fost construit aici de către călugării din Mănăstirea Sihastria, prin anii 1936-1937, pentru a se reculege în liniște.
Sunt cunoscuți a se fi retras în această zonă, pentru un timp, Protos. Calistrat Bobu, Ierom. Ilarion Antohi, Ieroschim. Daniil Tudor. Și Părintele Cleopa a pustnicit în aceste locuri, precum și mai multi părinți din obștea Sihăstriei.
După 1990, a fost construită biserica de lemn, care a fost sfințită la 4 august 1996 de un sobor de preoți conduși de I.P.S. Mitropolit Daniel. Schitul este cu adevărat o oază de liniște, iar alături de biserică mai pot fi văzute câteva chilii și o fântână acoperită, clopotnița și agheasmatarul. Schitul nu are locuri de cazare pentru pelerini, nici unui călător ne-fiindu-i îngăduit să stea peste noapte în mica așezare sihăstrească.
Potrivit tradiției, la începutul drumului spre schit te așteaptă o găleată cu pietre de râu pe care trebuie să o duci cu tine până la biserică pentru a ți se ierta păcatele.
surse: wikipedia.com, magazinistoric.ro, revistamagazin.ro
foto: doxologia.ro