Muzeul Municipal din Dej găzduiește până pe 10 septembrie expoziția „Drumul Sării-Drumul Țării”, expoziție itinerantă cuprinzând exponate din colecțiile a șase instituții muzeale din Transilvania: Muzeul Județean Satu Mare, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud, Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni și Muzeul Municipal Dej. Membri echipei de realizare a
expoziției sunt: dr. Liviu Marta (MJSM – comisar de expoziție), Constantin Albinetz (MMD), dr. Mihai Rotea și dr. Diana Iegar (MNIT Cluj Napoca), dr. Valerii Kavruk și dr. Dan Buzea (MNCR Sf. Gheorghe), dr. Radu Zăgreanu (CMBN), dr. Ioan Bejinariu (MJIA Zalău). O colaborare care s-a materializat și în publicare unui catalog al expoziției, tipărit în condiții grafice deosebite la Editura Muzeului Sătmărean (Satu Mare 2018).
De asemenea, în realizarea expoziției de la Muzeul Municipal Dej a fost implicată și Întreprinderea Salina Ocna Dej prin domnul director Ovidiu Moldovan. În acest fel sunt prezente în expoziție și obiecte cu valoare muzeistică care aparțin Salinei Ocna Dej dar și produse pe care le comercializează în prezent.
Vernisată în cadrul Festivalului Culturii Populare Someșene ”Samus”, sâmbătă, 27 iulie, expoziția fructifică așadar, rezultatul cercetărilor efectuate, pe parcursul anilor, în jumătatea de nord a Transilvaniei și Câmpia Sătmăreană, respectiv teritoriile județelor Cluj, Bistrița-Năsăud, Sălaj, Satu Mare și sud-estul județului Maramureș. O arie geografică străbătută de Someșul Mare și Someșul Mic, deosebit de bogată în resurse de sare. În acest context, expoziția aduce în fața publicului numeroase obiecte și informații referitoare la exploatarea și comercializarea sării, începând din preistorie (mileniul II î. Hrs.) și până în zorii vremurilor moderne (sec. XVIII). Totodată, expoziția vine să ateste noile descoperiri din zona orașului Beclean (Figa), „care conturează în mod spectaculos existența unei intense activități de extracție a sării cu tehnologii ingenioase, ce urmăreau obținerea unor cantități de sare care depășea cu mult nevoile locale, fiind destinate pentru piață”.
Despre expoziție și exponate au vorbit dr. Liviu Marta, directorul Muzeului Județean Satu Mare, dr. Valerii Kavruk, directorul Muzeului Național al Carpaților Răsăriteni (Sfântu-Gheorghe) și prof. Constantin Albinetz, directorul muzeului dejean .
Dacă în trecut exploatarea sării s-a realizat în mai multe localități clujene, precum Turda, Sic, Cojocna, Nireș și altele, în prezent Salina Ocna Dej este singura unitate economică, din nord-vestul Transilvaniei, care extrage sare gemă. Exploatarea sării se realizează în Mina Transilvania deschisă în anul 1979.
Se știe că exploatările sistematice de sare din Dej şi Ocna Dej au început încă din epoca romană. După retragerea Aureliană, exploatarea a continuat, dar nu s-a mai realizat la aceiași scară. În perioada voievodatelor, exploatările de aici au aparținut voievodului Menumorut care i-a așezat în zonă pe chazari pentru apărarea transporturilor de sare. Apărarea se baza pe cele patru puncte fortificate aflate la: Uriu, Cuzdrioara, Urișor și Cetatea Jidovilor de la Ocna Dej.
„Devenirea orașului Dej – explică prof. Constantin Albinetz, directorul Muzeului Municipal Dej – este legată de întâiul mare val de colonişti germani aduși în Transilvania de către regele Geza al II-lea, pe la jumătatea secolului al XII-lea, al doilea val datorându-se regelui Bela al IV-lea, după invazia mongolă din 1241. Istoricul Kádár József consemnează primii hospites la Dej în anii 1141-1143, ca locuitori ai Olandei şi Flandrei care au pătruns dinspre Satu-Mare spre Dej, Bistrița, Cluj şi Reghin. Aceşti colonişti au fost întemeietorii orașului Dej. Odată ajunși aici au practicat diferite meșteșuguri, dar și exploatarea și comerţul cu sare”.
Intrarea Transilvaniei sub dominaţia Habsburgică, în secolul XVIII, a atras după sine reorganizarea exploatării. Pentru buna funcţionare şi supraveghere a ocnelor de sare au continuat să activeze vechile cămări de sare (camera salium) care se vor transforma în timp în Oficiile de Sare.
„Între anii 1743-1747, administraţia sării de la Dej s-a mutat definitiv la Ocna Dejului, deoarece autoritățile au desfiinţat exploatarea de sare de pe Dealul Cabdic. Dacă în anul 1613, funcţiona o singură mină la Ocna Dejului, un secol mai târziu pe baza unui Raport din anul 1750, aflăm că la Ocna Dejului erau exploatate șapte mine: Ocna Ciciri (Csicsiri), Ocna Mică (Kisakna), Ocna Iosif sau Holdvilag, Ocna Ştefan, Ocna Iosif, Ocna Mare (Nagy Akna) și Ocna Nandor sau Ferdinand” – scrie Simona Cristina Albinetz în ”Ocna Dej – Studiu monografic” (Galaxia Gutenberg, 2010).
Prima modernizare a minei de la Ocna Dej are loc în anul 1882, an în care se deschide calea ferată Cluj-Apahida-Dej, cu o prelungire până la Ocna Dej. Electrificarea, introdusă în 1910 în Mina Ferdinand, constituie un alt reper important în dezvoltarea exploatării, permițând în 1931 exploatarea cu metode moderne de abataj. Primul export de sare consemnat în documente datează din 1903.
După instaurarea regimului comunist, în 1961 s-a inaugurat mina „Gh. Gheorghiu Dej”, iar în 1979, mina „Transilvania”.
Importanţa sării în viaţa economică a oraşului este atestată şi prin prezenţa minerului pe vechea stemă a oraşului. Stema este reprezentată într-un scut heraldic din care se ridica un turn şi o capelă flancată în partea dreaptă de o stea, iar în partea stângă de un miner cu un ciocan sau un târnăcop în mână. Legenda de pe scut era: ,,Iisus Nazaremus – Rex Judeorum – Nicolaus Séreny iudex Anno 1522”.
Stema oraşului era aşezată pe bastionul dreptunghiular al zidului de incintă al bisericii reformate, aflat în partea dinspre piaţa oraşului. Acest turn şi zidul din partea de nord a bisericii au fost dărâmate în anul 1882 pentru a fi lărgită piața centrală. În Muzeul Municipal Dej se mai păstrează două asemenea steme vechi ale orașului, una din metal iar alta din lemn, datate la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Prin urmare, o expoziție valoroasă care merită vizitată, vernisarea acesteia, alături de comunicările științifice de la Samus constituind de altfel, singurele „momente” acordate culturii, în cele patru zile de manifestări pestrițe organizate de administrația locală și pompos denumite „Zilele Municipiului Dej”.
Magdalena Vaida
http://ziarulfaclia.ro/drumul-sarii-drumul-tarii-trece-prin-dej/
