Oamenii care vin în vizită în Chidea, o localitate situată la 40 de km de Cluj, se pot pierde pe ulițele prăfuite ale satului și pot admira casele din piatră și gardurile invadate de vegetație. Aici, viața și gândurile capătă alte sensuri, și le întâlnești la fiecare pas pe care îl faci pe ulițele pavate cu piatră și istorie. Este atâta liniște în „satul de piatră” de lângă Cluj încât ai impresia că toate gardurile, casele și fântânile au fost împietrite în timp de meșteri cioplitori cu puteri magice.
Conștienți că locuiesc într-un sat unic în România, sătenii din Chidea au început să facă un muzeu al satului, care cuprinde o gospodărie întreagă. Pe lângă uneltele și obiectele pe care le foloseau strămoșii sătenilor, muzeul cuprinde o superbă casă de piatră acoperită cu paie, o fântână și câteva anexe gospodărești construite în același stil autentic specific zonei.
Despre istorie, la Chidea, printre case de piatră
Atestat documentar în anul 1332, satul Chidea este așezat aproape de izvoarele pârâului cu același nume. Cu o istorie de peste 800 de ani, localitatea își bucură vizitatorii cu un număr mare de locuri pitorești, scoase parcă din poveștile bunicilor de altădată. Cei aproximativ 140 de locuitori ai satului locuiesc în case ascunse de timp, construite din tuf (tip de rocă sedimentară având ca și caracteristică un grad înalt de porozitate) și învăluite într-un mister aparte, care invită parcă la descoperire și fotografiere.
Deși nu se cunoaște de unde provine denumirea localității, istoricii sunt de părere că numele de „Chidea” este probabil sinonim cu numele unor nobili sau domni ai regiunii Dăbâca. Prima atestare a „satului de piatră” are loc într-un document ce adeverește o proprietate, în care denumirea localității apare ca „Kyde”. Începând cu sec. al XV-lea, tot mai multe documente atestă existența localității, locuitorii căreia deserveau și asigurau paza cetății de scaun a județului, cetatea Dăbâca.
În Chidea, printre case de piatră, am descoperit meșteșuguri și tehnici tradiționale unice în zonă. Sătenii au dezvoltat aici un meșteșug specific de prelucrare a pietrei tuf, care poate fi profilată și fasonată relativ ușor la dimensiunile specifice folosirii ei în construcții.
Astfel, în satul de pe Valea Borșei aproape totul se construiește din tuf. Locuințele, șurile, grajdurile, șoproanele, grânarele, anexele, până și gardurile sunt construite din piatră fasonată. Modul acesta de utilizare universală a pietrei a adus așezării renume. Pietrarii și zidarii din Chidea au fost căutați și apreciați chiar și în regiunile îndepărtate ale Transilvaniei.
Localitatea este vestită și datorită faptului că aici a lucrat meșterul cioplitor în piatră Sipos David, unul dintre cei mai cunoscuți artiști cioplitori ai zonei. Cu o paletă proprie de elemente unice în arta ciopliturilor în piatră autohtonă, acesta a dat naștere unor creații deosebite, care se încadrează în tradiționalul stil renascentist târziu din Transilvania.
Unele dintre operele artistului se regăsesc în două biserici din Chidea: amvorul din biserica catolică, respectiv masa liturgică a bisericii ortodoxe. Meșterul a realizat mai mult de douăzeci de amvoane răspândite în bisericile din Transilvania, precum și o serie de de embleme, steme nobiliare, monumente funerare, ancadramente de uși și ferestre ale unor construcții din secolul al XVIII-lea din Cluj și Gherla.
Locuri speciale de văzut în Chidea
După ce ne-am delectat privirile cu ziduri de piatră și colțișoare pline de istorie, am pornit spre capătul satului, unde știam că se află Peștera Kölyuk. Aceasta a fost folosită adesea în trecut drept loc de refugiu, motiv pentru care, de-a lungul timpului, au apărut diverse legende ce merită auzite de la localnici. Tot un adăpost este și astăzi, însă pentru specia protejată de liliac „Liliacul mare cu nas potcoavă”.
Un alt loc care ne-a fascinat în „satul de piatră” a fost biserica ortodoxă din localitate, fostă greco-catolică. Trecând de o poartă de lemn desprinsă parcă din cărțile cu povești folclorice, am găsit o frumoasă construcție din lemn ce poate fi considerată o adevărată perlă a arhitecturii populare. Inițial construită pe un alt așezământ, aceasta a fost ulterior pusă pe tălpi de sanie și tractată fără demolare la noua locație, cea în care se află și astăzi. Biserica a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea și are hramul „Sf. Gheorghe”.
cluj.com, wikipedia.org
foto: wikimedia și monitoruldecluj.ro
