Mesajele pe care le primim de-a lungul dezvoltării noastre ca femei sunt nenumărate și pornesc de la a ni se indica ce ar fi potrivit sau nu să facem, să spunem, să fim, despre cum ar trebui să ne îmbrăcăm, să ne comportăm, ce este acceptabil și ce nu. A plăcea celuilalt pare să fie un element important. Mai rămâne să aflăm ce puteam face cu ce simțim sau gândim, ce ne dorim, ce visăm, ce ne dă o stare de bine, ce ne bucură, ce ne dă confort. Pare că ultimele sunt atât de personale, încât doar de una singură le poți afla. La fel și cu feminitatea, este atât de personală încât unicitatea ei poate fi aflată doar printr-o atentă cunoaștere de sine.
Feminitatea nu înseamnă musai rochii, decolteuri şi tocuri, nu înseamnă neapărat machiaj de seară şi accesorii extravagante. La fel de feminine pot fi şi tricourile, şi blugii, şi tenişii. Şi părul răvăşit câteodată. A fi feminină vine din atitudine, din a-ţi permite să fii liberă cu tine, să curgi liberă cu emoţiile tale, şi nu pentru a le dovedi celorlalţi cât eşti de grozavă, ci doar pentru că aşa te simţi bine.
A fi feminină înseamnă, în primul rând, să fii autentică. Tu cu tine. Chiar dacă uneori asta înseamnă să ieşi din norme.
Înseamnă să accepţi că există şi zile mai puţin bune, să le înţelegi, să priveşti norii acestor zile, nu cu ură, ci cu încercarea de a le înţelege mesajul. Ştiu că poate suna SF, însă emoţile şi stările negative au şi ele rolul lor de a-ţi arăta lucruri pe care poate le-ai neglijat, ignorat sau de care nu erai conştientă. Şi ploaia are rolul ei benefic pentru natură.
A fi feminină înseamnă să îţi asculţi instinctul, să îţi respecţi corpul, mintea şi sufletul. Să ai grijă de tine. Da, creme, parfumuri; da, haine de marcă, dar şi timp de repaus pentru corp şi suflet, întoarcere în natură, alimentaţie potrivită cu tine.
Feminitatea este un set de atribute, comportamente și roluri în general, asociate cu fetele și femeile. Feminitatea este parțial formată din punct de vedere social, fiind alcătuită atât din factori sociali, cât și din cei creați biologic. Dacă femeiescul (engl. “femaleness”) își are rădăcinile în biologie (“anatomia ca destin” în viziunea lui Sigmund Freud), feminitatea (engl. “feminity”) își are sorgintea în structurile sociale (cf. celebrul manifest feminist lansat Simone de Beauvoir în 1949- “Le deuxième sexe”: “nu te naști femeie, ci devii”).
Feminitatea (“das ewig weibliche”, “the feminine mystique”) este de fapt un set de reguli ce guvernează comportamentul și înfățișarea femeilor, reguli ce subsumează existența feminină eticii grijii (cf. Carol Gilligan), sacrificiului de sine pentru realizarea celuilalt (soț, copii) și conformării la un model masculin de atractivitate sexuală.
Concepția comună privind psihosociologia genului este bazată pe asumpția existenței unor diferențe fundamentale de opinii, abilități, caracter, aspect fizic, etc. Mai mult, se consideră că doar un set de trăsături caracterizează bărbații în general și deci definesc masculinitatea și doar un set de mărci definește femeile și feminitatea.
Feminitatea “tradițională” se construiește în jurul polului supunere, pasivitate, receptivitate sexuală în cazul femeilor tinere și atitudine protectoare la femeile mature. În schimb, feminitatea non tradițională se construiește ca autonomie și rezistență la cultura dominantă, rezistență marginalizată însă de invizibilizarea femeii în istorie, politică, mass media. “Ceea ce este ascuns (din istorie) este experiența femeilor celibatare, lesbiene, sindicaliste, prostituate, nebune, rebele, masculine, muncitoare manuale, soții de o anumită vârstă, vrăjitoare. Și ceea ce o politică sexuală radicală implică într-una din dimensiunile sale este tocmai reasertarea și recuperarea formelor marginalizate de feminitate reprezentate de aceste grupuri” (R.W.Connell, 1987: 188).
Actorii sociali activi în construirea ideologiei sexuale (preoți, jurnaliști, publicitari, politicieni, creatori de modă, actori și actrițe) reglementează în diverse moduri relațiile de gen. Teologia justifică puterea patriarhală prin sacralizarea maternității și diabolizarea contracepției. Preoții ca și psihoterapeuții gestionează conflictele domestice prin confesiune și interpretarea experiențelor de familie.Actorii construiesc și ei fantasme de gen (Raquel Welch, Marilyn Monroe, Sharon Stone, Madonna), iar scriitorii și cercetătorii furnizează formulări generalizatoare care contribuie la conștientizarea unor chestiuni intuite, nu și afirmate (“Nu te naști femeie, ci devii; “Soția este vicepreședintele executiv al instituției căsătoriei” etc.).
În idealul tourrainian al “recompunerii” lumii, adică al distrugerii modelului european care opune raționalul non raționalului, asistăm la apropierea categoriilor mult timp separate; iar categoriile dominate sunt mai apte să ofere această recompunere și să gândească totalitatea.” Auzim mult mai des femeile spunând “Vreau să am o viață profesională, intelectuală reușită, dar și o viață afectivă, familială” . Bărbații se simt obligați să comande sau să fie comandați, se simt închiși în universul profesional și raționalitatea instrumentală. Astăzi femeile știu mai bine să concilieze universul afectiv și universul cognitiv și sunt mai sensibile la metisaj și cosmopolitism” (A. Touraine, 2000: 255).
