Pandemia a ridicat spălatul pe mâini la rang de artă, dar a relevat și lacunele economiei locale: România nu mai are de 16 ani nicio fabrică de săpun solid, totul vine din import.
Românii cheltuie peste 200 de milioane de lei anual pe săpun, cea mai mare parte a sumei (60%) fiind alocată către varianta de săpun solid ♦ Produsele ce poartă mărci străine precum Dove, Protex, Palmolive, Fa sau Nivea sunt aduse exclusiv din import ♦ România nu mai are de mai bine de 15 ani nicio fabrică majoră de săpun solid, gigantul american Colgate-Palmolive închizând unitatea de producţie din Bucureşti în 2004 după ce anunţase planuri de expansiune ♦ Pe terenul fabricii stă astăzi hipermarketul Kaufland din zona Bucur Obor ♦ Într-o perioadă în care săpunul a devenit mai important ca niciodată, crezul pandemic fiind construit în jurul ideii că spălatul pe mâini poate reduce riscul de infectare, pe piaţa locală se produce doar săpun lichid şi doar o mică parte din necesarul de consum.
Pandemia de COVID-19 a evidenţiat în multe industrii importanţa producţiei locale, de la alimente la bunuri de îngrijire personală şi a locuinţei şi de la industria chimică la cea auto. În cazul economiei locale acest eveniment a relevat o serie de probleme majore, cum ar fi dependenţa de importuri în cazul unor categorii de produse care anterior se produceau în România. Un exemplu concludent în acest sens este săpunul, un produs atât de căutat în această perioadă, ale cărui vânzări s-au triplat în primele săptămâni ale stării de urgenţă, dar care este adus aproape exclusiv de peste graniţă. România nu mai are nicio fabrică mare de săpun solid, iar în cazul celui lichid cele mai vândute branduri, cele care „curăţă“ cea mai mare parte a vânzărilor de profil, sunt tot acelea produse în alte ţări, scrie Zf.ro.
„În trecut exista producţie de săpun solid în România. Un astfel de produs are un conţinut foarte mare de grăsimi în compoziţie. Colgate a avut o fabrică mare în Bucureşti – Stela – unde producea grăsimi. Era şi furnizorul nostru pentru că grăsimea se foloseşte şi la alte produse cosmetice, însă în cantităţi mult mai mici“, spune Mircea Turdean, CEO-ul celui mai mare producător local de cosmetice, Farmec Cluj-Napoca.
Fabrica Stela a fost cumpărată în anii ’90 de grupul american Colgate-Palmolive, care iniţial anunţa planuri de expansiune. În 2004 însă aceasta s-a închis, pe terenul ei ridicându-se hipermarketul Kaufland din zona Bucur Obor, primul magazin al nemţilor în România.
Colgate-Palmolive a închis şi unitatea de producţie Norvea din România şi nu mai are local nicio fabrică, făcând afaceri de 270 mil. lei din import şi distribuţie, cu nici 50 de salariaţi. Compania se numără însă cu brandurile Protex şi Palmolive în top trei jucători atât pe piaţa săpunului solid, cât şi pe cea a celui lichid. Este totodată liderul pieţei de pastă de dinţi.
„Echipamentele (din fabrica Stela – n.red.) erau vechi şi atunci cei de la Colgate mai degrabă decât să investească în unitatea de producţie, au închis“, spune Mircea Turdean. El adaugă că la săpun solid, dacă nu ai materia primă, respectiv grăsimile – peste 70% din conţinut e reprezentat de grăsimi – e aproape imposibil să ai producţie locală.
„Noi acum, pentru produsele noastre, aducem grăsimi din străinătate la un preţ dublu, deşi e aceeaşi calitate. Industria chimică strategică pentru economie s-a închis. Şi Oltchim a fost la un pas să se închidă“, spune executivul.
El adaugă că nu se justifică pentru un jucător ca Farmec să investească în producţia de săpun solid pentru că echipamentele sunt mari şi costisitoare. E o infrastructură diferită de cea pentru produse cosmetice. Compania are însă în portofoliu săpun lichid, brandul Farmec fiind pe locul cinci în topul vânzărilor de profil, cu o cotă de piaţă de 3,5%, conform companiei de cercetare de piaţă Euromonitor.
Românii cheltuie anual peste 200 mil. lei pe săpun – solid şi lichid -, piaţa fiind aşteptată să crească în 2020 cu 2% faţă de anul anterior, dar fiind cu 40% mai mare faţă de acum circa un deceniu. Săpunul solid reprezintă 60% din vânzările totale, însă ponderea scade continuu în condiţiile în care sortimentul lichid câştigă tot mai mulţi adepţi.
„Săpunul lichid se poate realiza folosind tehnologia noastră. Acest tip de produs e o prioritate pentru noi, avem o gamă mare şi o dezvoltăm“, adaugă Turdean.
În România nu există un CAEN (obiect de activitate) special pentru producţia de săpun. Acest domeniu este încadrat într-un sector mai amplu, 2041 – Fabricarea săpunurilor, detergenţilor şi a produselor de întreţinere. La finalul lui 2018, ultimul an pentru care există date publice, existau 224 de companii cu acest obiect de activitate, cu afaceri de peste 1 mld. lei. Piaţa a crescut ca valoare în ultimii ani însă ea este concentrată la vârf în mâinile producătorilor de detergenţi pre cum Dalli, Detergenţi (P&G), InterstarChim sau Unilever. Există de asemenea multe companii mici apărute în ultimii ani în domeniu, însă e vorba de afaceri antreprenoriale care au mai degrabă producţie artizanală, fie că e vorba de săpun sau alte produse de întreţinere.
„Săpunul solid îl importăm din Grecia, nu sunt fabrici specializate în România. Săpun lichid producem în România atât sub marca Igienol, cât şi private label pentru retaileri“, spune Kostas Fidanakis, directorul comercial
al InterstarChim, companie cu acţionar elen, ce are o fabrică în Bucureşti. Firma mai produce şi detergent şi alte bunuri de curăţenie pe plan local.
Există însă multe sectoare unde România nu are nicio fabrică majoră, precum săpunul, pasta de dinţi şi chiar ciocolata.