”Uniunea Europeană trebuie să sprijine transportatorii de animale vii în asigurarea capacităților de transport al animalelor la standarde de calitate ridicate”, susține Europarlamentarul PNL, Daniel Buda.
În cadrul reuniunii Comisiei de anchetă privind protecția animalelor în timpul transportului, a avut loc o audiere publică privind controalele, aprobări și date cu privire la punerea în aplicare a Regulamentului 1/2005 referitor la protecția animalelor în timpul transportului.
”În calitate de coordonator din partea Grupului PPE, am intervenit în cadrul dezbaterii și am transmis faptul că exportul de carcase poate fi o soluție oportună pentru a rezolva o parte din problemele stringente privind bunăstarea animalelor. Cu toate acestea, există anumite situații, cum ar fi cele legate de exporturile de animale către Orientul Mijlociu, unde acest lucru nu este posibil, având în vedere că țările din această zonă nu acceptă varianta de carcase. Astfel, UE trebuie să sprijine transportatorii de animale vii în asigurarea capacităților de transport al animalelor la standarde de calitate ridicate”.
Europarlamentarul Daniel Buda mai precizează faptul că ar fi necesară o orientare către un export de carcase cu precădere și să limităm exportul de animale vii.
”Mulțumesc experților pentru expunerile făcute. În timp ce am ascultat prezentările realizate, am identificat una dintre soluțiile pe care le putem avea în vedere în viitorul apropiat pentru a răspunde la aceste probleme extrem de spinoase legate de bunăstarea animalelor în timpul transportului, atât în interiorul UE, cât și în afara UE. Ar trebui să ne orientăm către un export de carcase cu precădere și să limităm exportul de animale vii. Subliniez încă o dată că în situațiile de export de carne de miel către Orientul Mijlociu, țările din această zonă nu acceptă decât exportul de animale vii. Sigur, noi putem, de la nivelul UE să decidem ca de mâine să nu se mai realizeze acest transport, dar ne vor întreba fermierii, cu care ne vedem în fiecare săptămână cum ne permitem să luăm decizii care pe ei îi afectează dramatic din punct de vedere economic. De aceea, eu nu aș merge pe această soluție a interdicției de transporturi de animale vii.”
Daniel Buda precizează faptul că pe de altă parte, avem nevoie de abatoare și poate că vom reuși să organizăm în cadrul acestei misii o dezbatere prin care să vedem cum putem să armonizăm această împărțire a abatoarelor în proximitatea fermelor. Noi vrem abatoare, dar ele trebuie să fie gestionate în anumite zone pentru a avea un flux continuu de tăiere.
”De asemenea, aș vrea să ridic încă o dată problema legată de transportul animalelor tinere. Vreau să vă spun că există ferme în Franța, pe care le-am vizitat, care nu au capacitatea și infrastructura necesară pentru a hrăni vițeii neînțărcați. Există ferme specializate în creșterea acestor viței. Avem situații în care state membre, precum România spre exemplu, nu au capacitatea de a-și produce puiul de o zi sau purceii înțărcați și suntem nevoiți să importăm aceste animale din Polonia, Danemarca sau alte state membre. Deci, nici în acest caz nu putem suspenda transportul de animale vii.
Aș dori totuși să vă întreb dacă apreciați oportună posibilitatea de a finanța firme din domeniul transportului, care să își dezvolte capacitățile de transport al animalelor la standarde de calitate care să permită să le și hrănească, să aibă și un spațiu la nivel de podea suficient de mare pentru odihnă corespunzătoare. În acest fel, să putem să creăm acea infrastructură necesară și suficientă unui export de animale vii atât în interiorul UE, cât și în afara UE.”
Dr Håkan Henrikson, veterinar șef și lider al board-ului suedez al Agriculturii, a transmis în intervenția sa: „Pentru Suedia, bunăstarea animalelor este o chestiune foarte importantă. Bunăstarea animalelor joacă un rol esențial și în strategia Farm to Fork. Noi considerăm că e mai bine să facem comerț cu material de reproducere. În felul acesta, s-ar putea reduce și mai mult transportul animalelor vii. Trebuie să încercăm să înlocuim transportul de animale vii cu transportul de carne. Asta necesită un lanț de abatoare, dar avantajele ar fi numeroase. Când e vorba de transporturile realizate, considerăm că, conformitatea cu legislația existentă e esențială, iar interpretarea trebuie să fie uniformă în UE. Legislația trebuie revizuită pentru a ne asigura că sunt respectate normele de bunăstare a animalelor. Reducerea timpilor de transport e necesară. Trebuie să asigurăm bunăstarea animalelor neînțărcate atunci când se transportă. Există anumite lacune în acest domeniu. Legislația actuală trebuie actualizată prin introducerea datelor științifice.”
Dr. Alexander Rabitsch, veterinar, consultant și inspector în materie de bunăstarea animalelor, a subliniat următoarele idei:
„Domnul Buda spunea că avem o problemă infrastructurală. Sigur, există anumite state care au posibilitatea de a-și crește anumite tipuri de animale și altele nu. Este important considerentul 5 care spune că din rațiuni de bunăstare animalelor că transportul de animele trebuie limitat cât mai mult cu putință. Ce fac statele membre? Exportă tot mai mult.
Voi vorbi despre nevoile fiziologice ale animalelor, și în special a celor neînțărcate. Viteii neîntărcați nu sunt în măsură să se hrănească exclusiv prin furaje solide. Este important ca până la vârsta de 8 săptămâni împlinite, vițeii să primească hrană lichidă, laptele. Vițeii au voie să fie transportați maxim 90 de ore, problema e că vițeii nu pot fi hrăniți cu hrană lichidă în timpul transportului, dar nici în locurile de încărcare s-ar putea să nu primească hrană lichidă. Ar trebui să fie hrăniți cel târziu după 9 h. Asta înseamnă că cel puțin o dată la 9 h, hrana lichidă trebuie preparată vițeilor. Dacă vițeii nu primesc prin biberoane această hrană, atunci ei nu se vor putea alimenta.”
Dr Michael Marahrens, veterinarian, Deputy head and working group leader of the Institute for Animal Welfare and Animal Husbandry of the Friedrich-Loffler-Institute, a transmis în intervenția sa: „Datele de control țin de competența autorităților naționale de reglementare. Transporturile din și în statele terțe reprezintă cea mai mare provocare, mai ales când animalele schimbă modul de transport, de la șosea, la naval. Acesta este un factor de stres foarte mare. Modificările climatice în timpul transportului reprezintă alt factor de stres. Baza legislativă care guvernează bunăstarea animelelor în țările terțe este mult diferită față de Europa. În Germania există un manual privind transportul de animale care reglementează foarte clar transportul la nivel federal, dar acest manual nu este prezent în celelalte state membre. Regulamentul actual nu prevede descărcarea animalelor în vederea furajării, ci doar în cazul în care e stringentă nevoia animalului. Trebuie verificate elemente de igienă și biosecuritate care trebuie garantate pe tot procesul de transport. Avem nevoie stringentă de o certificare europeană care să constituie niște garanții procedurale.”
