Doi în unu: am văzut, am citit!

Am văzut:

Expoziţie de fotografie: Zăpezile în Clujul de altădată

Atmosfera feerică a iernilor de altădată, cu patinatori pe gheaţa lacului din Parcul Central, cu primii schiori clujeni care, la sfîrşitul secolului XIX, trasau primele pîrtii de schi pe dealurile din apropierea Clujului, oraşul împodobit cu mantia argintie a zăpezii , dar şi troienele care au acoperit oraşul în perioada comunistă şi chiar o nuntă din anii 40, cu alai şi muzicanţi, într-unul din cartierele dispărute ale urbei – acestea şi altele se regăsesc în imaginile care imortalizează Clujul în decor hibernal. Expoziţia este organizată de Casa Municipală de Cultură Cluj-Napoca şi Asociaţia „Clujul de altădată”, avîndu-i drept coordonatori pe Lăcrimioara Chiş şi Ucu Bodiceanu.

Privind vechile fotografii, ideea reînfiinţarii unui patinoar pe lacul din Parcul Central ar putea fi una viabilă, consideră Lăcrămioara Chiş de la Asociaţia Clujul de altădată, motivând că: „Tot complexul Parcului Central a fost construit pentru a fi utilizat atât vara, cât şi iarna. Din păcate, acum utilizăm parcul pentru promenadă doar vara, sau, iarna, când mai îngăduie vremea”. Din punct de vedere economic, amenajarea unui patinoar ar putea fi eficientă, mai spune ea, amplasarea în zona centrală şi cadrul natural frumos fiind atu-uri în acest sens.
Pavilionul din Parcul Central, cunoscut sub numele de Chios, a fost ridicat în anul 1896, ca pavilion de patinaj. Se putea patina, contra cost, dar se organizau şi concursuri la care au participat mari patinatori ai vremii, după cum se vede şi în imaginile din expoziţie.

Expoziţia este deschisă pînă în 11 ianuarie 2016, între orele 8-20, în Galeria Lateralia a Bibliotecii Centrale Universitare „L. Blaga”

Am citit:

M-am hotărât să devin prost

Tradus în peste treizeci de țări, romanul M-am hotărât să devin prost s-a vândut până în prezent în peste o jumătate de milion de exemplare și a fost încununat cu prestigiosul Euregio-Schüler-Literaturpreis.
A devenit lumea noastră atât de anapoda, încât justa concluzie a oricărui om cu cap să fie „prea multă minte strică“? Sunt oare rutina, automatismele, clișeele, conformismul soluția unei vieți fără griji? În acest caz, originalitatea și creativitatea ajung o piedică insurmontabilă, iar inteligența nu poate decât să-și impună să capituleze pentru ca posesorul ei să-și găsească fericirea. Acesta va fi și pariul lui Antoine, un Candide modern a cărui odisee comică a făcut din M-am hotărât să devin prost un roman-cult.