Pe zi ce trece, este din ce în ce mai clar că România se află pe un drum greşit în gestionarea situaţiei create de pandemia de coronavirus. Mesajele şi cifrele liniştitoare din starea de urgenţă, au fost înlocuite de cifre alarmiste, de scenarii terifiante şi de măsuri pompieristice. Dacă până acum câteva luni priveam către Italia ca spre Infern, azi nu mai pomeneşte nimeni despre cât de afectată este Italia, iar Infernul s-a mutat în România. Zilele trecute la un post de televiziune un medic român vorbea despre situaţia unui coleg al său care fusese internat cu forţa, închis într-un salon în care nu a primit nici apă, doar pentru faptul că a povestit la o agapă că s-a întâlnit cu un cetăţean italian care de 6 ani stătusese în permanenţă în România.
Este clar că frica aceasta care ne este zilnic picurată în mental, servită cu regularitate de către mass-media ne-a întunecat raţiunea, făcând din comportamentul nostru o piesă de teatru tragi-comică. Lucrurile acestea sunt cât se poate de justificate pentru omul simplu şi pentru care, de cele mai multe ori, realitatea este doar ceea ce spun alţii, în speţă mass-media, preşedintele ţării, ministrul sănătăţii sau ministrul apărării, aceştia fiind deopotrivă surse de informare, dar şi de dezinformare.
Nu este departe ziua, iar cifrele îmi consolidează această credinţă, când în Europa faptul că ai vorbit cu „nişte români”, va crea aceeaşi isterie precum cea de acum câteva luni în care spuneai că ai vorbit cu „nişte italieni”.
Virusul îşi duce mai departe tăvălugul cum poate el mai bine şi se pare că poate foarte bine, într-o ţară precum România despre care se vorbeşte într-un mod care nu ne onorează în ultimele zile. „Ciuma Europei”, „Brazilia Europei” sunt termeni pentru care preşedintele României, care ne îndeamnă în fiecare seară să ne spălăm pe mâini, ar trebui cel puţin să se îngrijoreze şi să înţeleagă că o fi cumpătarea ardelenească sănătoasă, dar când vezi că aproape te calcă trenul trebuie să mai iuţeşti pasul.
Imaginea care a făcut turul televiziunilor cu un preşedinte rupt de realitate, insipid şi anost, dislexic, cu un comportament şi un limbaj anacronic, este lucrul de care România nu avea nevoie în aceste momente. De la o zi la alta, cifrele nu arată deloc bine, „spălatul pe mâini şi portul măştii”, cum spune locatarul de la Cotroceni, ţin de igiena elementară, precum vocabularul său.
Îmi amintesc de imaginea preşedintelui Braziliei care apărea la întâlnirile oficiale fără mască şi nu se ferea să atingă diferite persoane, tocmai pentru a-şi demonstra scepticismul, iar azi vedem un preşedinte al României, falnic şi arătos precum brazii seculari din Carpaţi, stând inexpresiv în centrul unui grup de persoane care gesticulează, vorbesc, comunică şi…. poartă mască! Cu toate că administraţia prezidenţială a înţeles să ne explice că masca nu era obligatorie la întâlnirea la care a participat locatarul Cotrocenilor, cetăţeanul pentru care informaţiile contradictorii şi în cascadă sunt un factor suplimentar de stres în această perioadă, are nevoie de modele şi de comportamente de urmat. Dacă preşedintele României nu poartă mască și în birourile guvernamentale se fac paranghelii, nu ne putem aştepta la un comportament responsabil din partea cetăţeanului de rând care, în cel mai nefericit caz, iar aceasta este o realitate în România, are încă toaleta în fundul curţii şi nu are acces la apă curentă şi canalizare.
Aceasta este imaginea, dar şi comportamentul României în Europa în vreme de pandemie…. România a înţeles „să şadă” două luni în casă, precum Iohannis în bâlci şi pe urmă „şi-o luat” geanta şi „o plecat”, mai pe la mare, mai pe la terasă, mai pe la greci, iar seara se spală bine cu apă şi săpun să stârpească virusul.
Seneca spunea că este foarte important să ştii când să vorbeşti şi când să taci, şi trebuie să recunosc faptul că acest lucru nu este prea uşor. Tocmai în această dilemă existenţialistă se află şi Iohannis, să vorbească sau să tacă, dacă vorbeşte trebuie să poarte mască, dacă poartă mască poate nu se face suficient de bine înţeles sau este înţeles greşit… tocmai de aceea a ales metafora spălatului pe mâni de România!
